Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.
FRONT , fronturi , s . n . 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război ; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică . 2. Formație de militari , școlari , sportivi etc . aliniați cot la cot , cu fața la persoana care dă îndrumări , comenzi etc . 3. Fig . Grup de forțe solidare , organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop ; p . ext . sectorul unde se duce o astfel de luptă . 4. Porțiune dintr - un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor , a minereurilor sau a cărbunilor . 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri . 6. ( Met . ) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite , caracterizată prin schimbări meteorologice bruște , cu consecințe directe asupra mersului vremii . 7. ( Fiz . ; în sintagma ) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment
FRONTALITÁTE s . f . Legea frontalității ( În sintagma ) = canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului , stern și
FTÁLIC , - Ă , ftalici , - ce , adj . Acid ftalic ( În sintagma ) = acid organic care se prezintă sub formă de cristale albe , puțin solubile în apă și alcool , insolubile în cloroform , întrebuințat în industria maselor
FULGURÁȚIE , fulgurații , s . f . 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet , produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență . [ Var . : fulgurațiúne s .
FULMÍNIC adj . m . Acid fulminic ( În sintagma ) = izomer al acidului cianic care , împreună cu metalele , formează săruri
FUMÁRIC adj . m . Acid fumaric ( În sintagma ) = acid organic nesaturat , produs intermediar în metabolismul glucidelor și al acizilor
FUNDUÁRĂ , funduare , adj . f . Carte funduară ( Înv . ; în sintagma ) = carte funciară , v . funciar . [ Pr . : - du -
FUNICULÁR , funiculare s . n . , adj . 1. S . n . Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi , pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale , folosit în regiunile muntoase greu accesibile . 2. Adj . ( În sintagma ) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale , care servește , în mecanică , la studiul unui sistem de
FÚNIE , funii , s . f . 1. Frânghie ^1 . 2. Veche unitate de măsură de lungime ( a cărei valoare a variat după epoci ) cu care se măsura pământul . 3. ( În sintagma ) Funie de moșie ( sau de pământ ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse , având de obicei forma unei fâșii înguste . 4. Împletitură din paie sau din talaș , utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
FURTÚNĂ , furtuni , s . f . 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie , de grindină și de descărcări electrice ; vijelie . 2. ( În sintagma ) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare , însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice . 3. Fig . Zbucium , tulburare sufletească . 4. Fig . Revoltă ,