Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MICI

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1482 pentru MICI.

CLAPETĂ

CLAPÉTĂ , clapete , s . f . Clapă mică , spec . clapă care intră în construcția unui

 

CLASĂ

CLÁSĂ , clase , s . f . 1. Grup ( mare ) de obiecte , de elemente , de ființe , de fenomene care au însușiri comune . 2. ( De obicei cu determinarea " socială " ) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice , istorice și sociologice . 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal , mai mică decât încrengătura și mai mare decât ordinul . 4. Unitate organizatorică de bază în sistemul învățământului , compusă dintr - un număr de elevi care au aceeași vârstă , o pregătire școlară egală și învața împreună în cursul unui an pe baza aceleiași programe de învățământ . 5. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre . Clasa miilor . 6. Categorie ( după confort și tarif ) a vagoanelor , compartimentelor , cabinelor etc . pentru călătoria cu trenul , cu tramvaiul , cu vaporul . 7. Categorie , grad , rang , care se acordă unui salariat potrivit funcției avute . 8. ( În expr . ) De ( mare ) clasă sau ( de ) clasa întâi = de calitate superioară , de prima calitate , de ( mare ) valoare . [ Var . : ( înv ) clas s .

 

CLITORIS

... CLÍTORIS s . n . Mic

 

CLOCOTICI

CLOCOTÍCI , clocotici , s . m . Nume dat mai multor specii de plante semiparazite , cu frunzele dințate și cu flori mici , de obicei galbene (

 

CLOISONNE

CLOISONNÉ s . n . 1. Tehnică de lucrare a emailului , care constă în turnarea acestuia în mici despărțituri sau compartimente metalice , în funcție de motivul decorativ . 2. Obiect astfel realizat . [ Pr . : cloa - zo - né ] - Cuv .

 

CLOPOȚEL

... CLOPOȚÉL , clopoței , s . m . 1. Diminutiv al lui clopot ; spec . clopot mic ( cu mâner ) care se agită cu mâna ( pentru a indica recreațiile la școală , pentru a chema pe cineva sau a ...

 

COȘCOV

CÓȘCOV , - Ă , coșcovi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre pereți ) Coșcovit . 2. S . f . ( Reg . ) Loc gol , mai ales în malurile apelor , pe sub rădăcini , unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii . 3. S . f . Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură , care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor ;

 

COȘMELIE

COȘMELÍE , coșmelii , s . f . ( Reg . ) Casă veche , mică și dărăpănată . [ Var . : cușmelíe s . f . ] - Et .

 

COȘNIȚĂ

... CÓȘNIȚĂ , coșnițe , s . f . 1. Coș ^1 mic

 

COBAI

... COBÁI , cobai , s . m . Mic

 

COCĂ

... f . Aluat ( pentru produse de panificație , de patiserie ) . CÓCĂ^3 s . f . ( În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor ) Copil mic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>