Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACOPERI
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 682 pentru ACOPERI.
ÓBCINĂ , obcini , s . f . Culme , coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri , versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți ; p . ext . ( reg . ) înălțime acoperită de pădure . [ Pl . și
OBELÍSC , obeliscuri , s . n . Monument comemorativ de origine egipteană , de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf , alcătuit de obicei dintr - un singur bloc de piatră și acoperit cu
... băbești , a lecui prin oblojeli ; a pansa o rană . 2. Tran . și refl . A ( se ) înveli , a ( se ) acoperi
OBRÁZ , obraji , ( 1 ) s . m . , obraze , ( 2 , 3 , 4 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței ; pielea care acoperă aceste părți . 2. S . n . Partea anterioară a capului omenesc ; față , figură , chip . 3. S . n . ( Înv . ; adesea urmat de determinări adjectivale ) Persoană , ins . Obraz subțire = persoană fină , pretențioasă , care trăiește în lux . 4. S . n . ( Înv . ; de obicei la sg . ) Rang , condiție , stare socială . [ Pl . și : ( 2 , 3 )
OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire
OGLÍNDĂ , oglinzi , s . f . 1. Un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme , făcut din metal sau din sticlă , acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel , pe partea lucioasă , imaginea obiectelor . 2. P . anal . ( De obicei urmat de determinări ) Suprafață netedă și lucioasă ( în special a unei ape ) , care are proprietatea de a reflecta lumina . 3. Fig . Ceea ce înfățișează , reprezintă , simbolizează ceva ; icoană , imagine , tablou . 4. ( În sintagma ) Oglinda laptelui ( sau ugerului ) = porțiune de piele , netedă și lucioasă , la femelele bovinelor și ale altor animale , în dreptul perineului și al feselor , în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus . 5. ( Geol . ; în sintagmele ) Oglindă de falie ( sau de fricțiune , de alunecare ) = suprafață lustruită în roci , care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor
... OMEȚÍ , pers . 3 omețește , vb . IV. ( Reg . ) 1. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi
OMÍDĂ , omizi , s . f . Larva fluturilor , dăunătoare pomilor , cu corpul alcătuit din segmente , uneori acoperit cu
OPÉRCUL , opercule , s . n . Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de
OSTRACODÉRM , ostracodermi , s . m . ( La pl . ) Subclasă de vertebrate fosile cu corpul plat sau în formă de fus , acoperit de plăci și de solzi , care trăiau în mările paleozoice ; ( la sg . ) animal care face parte din această
... ierburi ) A crește din nou în același an , după ce a fost cosit o dată ; ( despre terenuri ) a se acoperi