Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGE
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 563 pentru LEGE.
PLUTĂRÍE s . f . 1. Transportul pe apă al buștenilor ( legați în plute ^1 ) ; plutărit ( 1 ) . 2. Îndeletnicirea plutașului ^1 ; plutărit ( 2 ) , plutășie . 3. ( Rar ) Mulțime de plute ^1 . - Plută ^1 + suf . -
PLUTĂRÍT s . n . 1. Transportul pe apă al buștenilor ( legați în plute ^1 ) ; plutărie ( 1 ) . 2. Îndeletnicirea plutașului ^1 ; plutărie (
PLUTITÓR , - OÁRE , plutitori , - oare , adj . , s . n . , s . f . 1. Adj . Care poate pluti la suprafața unui lichid ; flotabil . 2. S . n . Corp care plutește la suprafața unui lichid și care , fiind legat printr - un sistem de pârghii , cabluri etc . , indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr - un recipient ; flotor . 3. S . n . Construcție care plutește , prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport , folosită în navigație . 4. S . f . ( Bot . ) Rourică . 5. S . f . ( Bot . ; în sintagma ) Plutitoare dulce = lemn - dulce . - Pluti + suf . -
PLUTONÍSM s . n . 1. Totalitatea proceselor geologice legate de mișcarea topiturilor magmatice la mari adâncimi în scoarța terestră . 2. Concepție geologică care consideră că formarea rocilor s - ar datora numai topiturilor
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
PODNÓJIE , podnojii , s . f . 1. ( Înv . ) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig . 2. ( Pop . ) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut , cu ajutorul cărora se schimbă ițele ; p . ext . sforile cu care sunt legate aceste pedale . [ Var . : ( reg . ) podnójă s .
POLIFENÓL , polifenoli , s . m . Compus organic din clasa fenolilor , care conține două sau mai multe grupări hidroxil legate de un radical
POLINÓM , polinoame , s . n . Expresie algebrică constituită din mai multe monoame , legate între ele prin semnul plus sau minus ; suma algebrică a mai multor
POLÓG^1 , poloage , s . n . 1. ( Pop . ) Cantitate de iarbă ( sau de alte plante ) cosită dintr - o singură mișcare de coasă ; mănunchi de fân sau de grâu secerat ( care urmează să fie adunat sau legat în snopi ) . 2. ( Reg . ) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit ( pentru a se usca ) . 3. ( Reg . ) Iarbă bună de cosit . POLÓG^2 , poloage , s . n . 1. Țesătură țărănească groasă ( impermeabilă ) , lucrată din lână , din in sau din cânepă și folosită ca cergă , pătură , așternut etc . 2. Țesătură fină , folosită mai ales ca draperie ; perdea ; p . ext . baldachin . 3. Acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă , folosită împotriva țânțarilor , a muștelor
POMNEÁTĂ , pomnete , s . f . 1. ( Pop . ) Șervet , batistă sau fâșie de pânză albă , având legate la un capăt un ban , iar la celălalt o lumânare , care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare . 2. ( Reg . ) Colac împletit care se dă de pomană la înmormântări . [ Var . : ( reg . ) pomeneátă s .
PONT ^2 , ponturi , s . n . I. 1. ( Fam . ) Aluzie răutăcioasă , ironie , împunsătură . 2. ( În limbajul jucătorilor de cărți ) Numele uneia dintre cărțile de joc ( considerată de obicei cu cea mai mare valoare ) ; p . ext . prilej favorabil ( la joc ) . II. ( Înv . ) 1. Punct ( în spațiu sau în timp ) ; limită . 2. Articol , paragraf dintr - o lege , dintr - un statut , dintr - o convenție ; p . ext . legea , statutul etc . respectiv . 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție ; idee , principiu care stă la baza unei discuții ; punct . PONT ^1 , ponți , s . m . ( La unele jocuri de noroc ) Pontator ^