Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRUCT

 Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 527 pentru FRUCT.

PRIMĂRIU

PRIMĂRÍU , - ÍE , primării , adj . ( Reg . ; despre fructe ) Care se coace devreme ;

 

PROȚAP

PROȚÁP , proțapuri , s . n . 1. Prăjină groasă de lemn , bifurcată la un capăt , care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul ; rudă . 2. Prăjină cu vârful despicat , în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului , pe deasupra capetelor mulțimii . 3. Prăjină despicată la un capăt , cu care se culeg fructele , cu care se prind racii etc . 4. Pârghie la moara de vânt sau la

 

PRUINĂ

PRUÍNĂ s . f . Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor

 

PRUN

PRUN , pruni , s . m . Pom din familia rozaceelor , cu flori albe - verzui , cultivat pentru fructele sale comestibile ( Prunus

 

PRUNĂ

PRÚNĂ , prune , s . f . Fructul prunului , drupă de formă alungită , de culoare vânătă sau gălbuie , cu sâmbure

 

PUF

PUF ^3 , pufuri , s . n . Scaun scund , fără spătar , de formă cilindrică , capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer . PUF ^2 , ( 5 ) pufuri , s . n . 1. ( De obicei cu sens colectiv ) Pene mici , moi și fine , care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi , servind pentru umplerea pernelor , a plăpumilor etc . 2. ( Cu sens colectiv ) Peri fini și moi care cresc pe obraz ; început de barbă sau de mustață . 3. ( Cu sens colectiv ) Părul mărunt , moale și mătăsos din blana unor animale . 4. ( Cu sens colectiv ) Perii mici și fini ai unor fructe , semințe etc . 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat , făcut din puf ^2 ( 1 ) sau din alt material pufos . 6. ( Adjectival , în compusul ) Bumbac - puf = bumbac brut obținut la cules . 7. ( Spec . ) Minge de badmington . PUF ^1 interj . Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului ( pe nări , pe gură ) , de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc . -

 

PULPĂ

PÚLPĂ , pulpe , s . f . 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului , situată între genunchi și gleznă . 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi . Pulpă dentară . 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe . 4. Reziduu obținut în industria zahărului , în distilerii și la prepararea feculei , folosit ca hrană pentru

 

RĂCHIȚICĂ

RĂCHIȚÍCĂ , răchițele , s . f . 1. Diminutiv al lui răchită . 2. ( La pl . ) Mic arbust totdeauna verde , cu tulpina târâtoare , cu fructe roșii , acrișoare , comestibile ( Oxycoccus quadripetalus ) . 3. Arbust cu flori mici , galbene și cu frunze ascuțite , acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu ( Elaeagnus angustifolia ) . - Răchită + suf . -

 

RĂCOVINĂ

RĂCOVÍNĂ , răcovine , s . f . 1. Mică plantă erbacee târâtoare , cu flori mici , albe sau albe - verzui și cu fructul o capsulă lunguiață ( Galium rotundifolium ) . 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare , cu flori albe , cu petalele mai scurte decât sepalele , folosită în medicina populară ( Stellaria media ) . [ Var . : răcuínă , răcoínă s . f . ] - Et .

 

RĂZĂTOARE

RĂZĂTOÁRE , răzători , s . f . 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite , întrebuințat în bucătărie pentru ras legume , fructe , cașcaval etc . ; răzuitoare . 2. Obiect de lemn sau de oțel , în formă de lamă , așezat la intrarea unei case , de care se rade noroiul de pe încălțăminte . - Rade + suf . -

 

RACHIU

RACHÍU , rachiuri , s . n . 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului , a fructelor , a sucurilor fermentate , a cerealelor , sau sintetic , prin diluarea alcoolului cu apă ( și cu esențe ) fără adaos de sirop de zahăr ; vinars . 2. Cantitate de rachiu ( 1 ) conținută de un pahar , de o sticlă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>