Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru F

 Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 26119 pentru F.

ȘTANȚĂ

... ȘTÁNȚĂ , ștanțe , s . f . 1. Unealtă - dispozitiv formată dintr - un poanson și o placă tăietoare , folosită pentru prelucrarea , prin deformare plastică și prin tăiere , a pieselor din ... prin presiune a unui model , a unei mărci , a unei cifre etc . pe suprafața unei piese . [ Var . : stánță s . f

 

ȘTANȚARE

... ȘTANȚÁRE , ștanțări , s . f . Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei ; ștănțuire . [ Var . : stanțáre s . f

 

ȘTIMĂ

... ȘTÍMĂ^2 , știme , s . f . Partea care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage , separat , din partitura generală . ȘTÍMĂ^1 , știme , s . f

 

ȘUȘANEA

... ȘUȘANEÁ^2 , șușanele , s . f . Spectacol ( de varietăți ) cu numere improvizate , de calitate discutabilă , atât în privința programului cât și a interpretării . ȘUȘANEÁ^1 , șușanele , s . f

 

ȘUȘOTEALĂ

... ȘUȘOTEÁLĂ , șușoteli , s . f . Faptul de a șușoti ; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește ; șușotit . [ Var . : șoșoteálă s . f

 

ȘUȘOTIRE

... ȘUȘOTÍRE , șușotiri , s . f . Acțiunea de a șușoti și rezultatul ei . [ Var . : șoșotíre s . f

 

ȘUIERĂTOR

... ȘUIERĂTÓR , - OÁRE , șuierători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Cu un sunet strident , ascuțit ; șuierat ^2 . 2. Adj . ( Despre unele animale , păsări ) Care scoate un țipăt , un sunet ( ascuțit ) specific ...

 

ȘURĂ

... ȘÚRĂ^2 s . f . v . șiră . ȘÚRĂ^1 , șure , s . f

 

ȘURUBĂRIE

... ȘURUBĂRÍE^2 , șurubării , s . f . ( Fam . ) Șmecherie , șiretlic , chițibușărie , tertip . - Șurubar + suf . - ie . ȘURUBĂRÍE^1 , șurubării , s . f

 

ȘURUBELNIȚĂ

... ȘURUBÉLNIȚĂ , șurubelnițe , s . f . Unealtă metalică alcătuită dintr - o tijă cu mâner , având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor . [ Var . : șurupélniță s . f ...

 

ȘVAB

... ȘVAB ^2 , - Ă , șvabi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Nume generic dat coloniștilor germani , francezi , italieni , spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania , prin sec . XVIII ; persoană care face ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>