Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R������S

 Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 481 pentru R������S.

RĂDĂCINĂ

RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;

 

RĂDĂCINIȘ

RĂDĂCINÍȘ s . n . ( Cu sens colectiv ) Mulțime de rădăcini . - Rădăcină + suf . -

 

RĂDAȘCĂ

RĂDÁȘCĂ , rădaște , s . f . Insectă din ordinul coleopterelor , de culoare neagră - castanie , masculul prezentând două mandibule puternice ca niște coarne de cerb ; răgace ( Lucanus

 

RĂGUȘEALĂ

RĂGUȘEÁLĂ , răgușeli , s . f . Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui , a coardelor vocale . - Răguși + suf . -

 

RĂMĂȘAG

RĂMĂȘÁG , rămășaguri , s . n . ( Construit mai ales cu verbele " a pune " , " a face " , " a ține " ) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată ( în bani sau în obiecte ) stabilită în momentul încheierii convenției ; prinsoare , pariu , rămășeală , rămas . - Rămas + suf . -

 

RĂMĂȘEALĂ

RĂMĂȘEÁLĂ , rămășeli , s . f . ( Reg . ) Rămășag . - Rămăși + suf . -

 

RĂMĂȘI

RĂMĂȘÍ , rămășesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Reg . ) A pune

 

RĂPĂIALĂ

RĂPĂIÁLĂ , răpăieli , s . f . Răpăit ^2 ;

 

RĂPĂITURĂ

RĂPĂITÚRĂ , răpăituri , s . f . Răpăit ^2 . [ Pr . : - pă - i - ] - Răpăi + suf . -

 

RĂSÎNȚELEGE

RĂSÎNȚELÉGE , răsînțelég , vb . III . Tranz . A înțelege perfect , până în cele mai mici amănunte . - Răs - +

 

RĂSĂRITEANCĂ

RĂSĂRITEÁNCĂ , răsăritence , s . f . Locuitoare din răsărit ^1 ; orientală . - Răsăritean + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>