Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACELEA
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 644 pentru ACELEA.
NESFÂRȘÍT^2 , - Ă , nesfârșiți , - te , adj . 1. Care nu se sfârșește , nu are limite ( în timp sau spațiu ) , nu încetează , nu se consumă , care nu are sfârșit ; fără sfârșit ; fără margini : etern , veșnic ; infinit . 2. Foarte mare , foarte întins , foarte numeros , foarc intens . NESFÂRȘÍT^1 , nesfârșituri . s . n . Ceea ce nu are ( sau pare că nu are ) limită în spațiu sau în timp ; nemărginire ,
NESIGURÁNȚĂ s . f . 1. Stare a ceea ce este nesigur , lipsit de siguranță ; incertitudine , îndoială ; p . ext . lucru , situații nesigure , îndoielnice , supuse hazardului ; lipsă de securitate ( personală ) . 2. Șovăială , ezitare ; îndoială , dubiu ; p . ext . stare de agitație , de frământare , neliniște . - Ne - +
NEVOLNICÍE s . f . ( Pop . ) Stare acelui nevolnic ( 1 ) ; lipsă de putere fizică , de forță , de energie ; slăbiciune , neputință ( 2 ) ; incapacitate . - Nevolnic + suf . -
NOMINATÍV , - Ă , nominativi , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele
NONEXISTÉNȚĂ s . f . Ceea ce nu este existență ; inexistență . - Non + existență . Cf . fr . %non -
NONSÉNS , nonsensuri , s . n . Ceea ce este lipsit de înțeles ; vorbă , faptă fără rost ;
NOROÍ^2 , noroiesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) afunda în noroi ^1 , a ( se ) împotmoli în noroi ^1 ; a ( se ) murdări cu noroi ^1 . NORÓI^1 , noroaie , s . n . 1. Pământ amestecat cu apă și muiat ; glod , tină ; loc , teren cu un asemenea pământ . 2. Fig . Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat ; caracter , atitudine josnică , nedemnă ; decădere morală ; mediu decăzut ,
NOTÁRE , notări , s . f . 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei . 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea
NÚMĂR , numere , s . n . I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect . II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr - o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într - un anumit fel , ca indice de mărime , de valoare etc . ; p . ext . obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre , care poartă pe el o asemenea indicație . 2. Bucată sau parte din programul unui concert , al unui spectacol de estradă , de circ etc . ; parte distinctă dintr - o operă ( duet , arie etc . ) . III. ( Fam . , în expr . ) Numărul unu = de prima calitate , fără pereche ; strașnic ,
OBIÉCT , obiecte , s . n . 1. Corp solid , de obicei prelucrat , care are o anumită întrebuințare . 2. Element , materie asupra căreia e îndreptată gândirea , activitatea intelectuală a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină de studiu ; materie . 4. Scop , țintă , țel ; obiectiv . 5. ( Gram . ; în sintagmele ) Obiect direct = complement direct . Obiect indirect = complement
OBIECTÁ , obiectez , vb . I . Tranz . A face o obiecție ; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva ; a contesta , a invoca motive , a găsi