Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOCALĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 125 pentru VOCALĂ.
AUGMÉNT , augmente , s . n . Vocală adăugată ( în unele limbi indo - europene ) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul
BELCÁNTO s . n . Stil italienesc de interpretare în muzica vocală , caracterizat prin puritatea liniei
CANTABILITÁTE s . f . Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr - o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică
CÁNTO s . n . Muzică vocală ; cânt ,
CAVATÍNĂ , cavatine , s . f . Piesă vocală lirică de mici proporții dintr - o operă ; arie lirică de mici
CÉNTUM adj . Limbă centum ( Lingv . ; în sintagma ) = limbă indo - europeană care a păstrat în evoluția ei sunetele velare g și k nealterate înaintea vocale lor e și
CIRCUMFLÉX , circumflexe , adj . 1. ( În sintagma ) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă , care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau , în ortografia română , spre a nota sunetul î ( â ) . 2. ( Anat . ; despre artere , vene , nervi ) Care are un traiect răsucit . 3. ( Bot . ; despre plante ) Cu ramurile curbate în jos . [ Var . : circonfléx
COLORATÚRĂ , coloraturi , s . f . 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să - și afirme virtuozitatea tehnică , executând cadențe , triluri etc . 2. ( Rar ) Bogăție de culori ;
CÓMĂ^2 , come , s . f . 1. Cel mai mic interval muzical , greu perceptibil pentru auz ; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea , iar în muzica vocală locurile unde se respira . 2. ( Germanism , reg . ) Virgulă . CÓMĂ^1 , come , s . f . Pierdere totală prelungită a cunoștinței , a sensibilității și motricității , asemănătoare cu un somn adânc , provocată de o ruptură a vaselor creierului , de diabet , de uremie sau de alte
... CONCERTÍST , - Ă , concertiști , - ste , s . m . și f . Persoană care susține ( instrumental sau vocal
CONSERVATÓR^2 , - OÁRE , conservatori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care păstrează , conservă . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este atașată de tradiție , în viața politică , economică și culturală . 3. S . m . și f . Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu , unei biblioteci , unei colecții etc . 4. S . n . ( Tehn . ; în sintagma ) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr - o țeavă cu cuva , având rolul de a menține cuva plină cu ulei , independent de oscilațiile temperaturii . CONSERVATÓR^1 , conservatoare , s . n . Instituție de învățământ de grad superior , unde se studiază muzica , ( în trecut ) și arta dramatică , și unde se formează compozitori , interpreți vocali și instrumentali , dirijori ,