Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TURCIT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 65 pentru TURCIT.

PĂGÂNESC

PĂGÂNÉSC , - EÁSCĂ , păgânești , adj . Care aparține păgânilor sau păgânismului , privitor la păgâni sau la păgânism ; p . restr . turcesc . - Păgân + suf . -

 

PARA

PARÁ^4 , parez , vb . I . Tranz . A evita printr - o contralovitură o lovitură a adversarului la duel , la scrimă etc . PARÁ^3 , parale , s . f . 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr - un leu vechi ; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești ; ( astăzi ) ban de valoare mică . 2. ( Fam . ; la pl . ) Bani ; p . ext . avere . PARA ^2 - Element de compunere care înseamnă " apără " , " contra " și servește la formarea unor substantive . PARA ^1 - Element de compunere care înseamnă : a ) " foarte " , " tare " , " puternic " și servește la formarea unor adjective și a unor substantive ; b ) ( depr . ) " mult " , " prea numeros " și servește la formarea unor substantive folosite la

 

PESTREF

PESTRÉF , pestrefuri , s . n . ( Înv . ) Preludiu , uvertură ( în muzica turcească ) ; p . ext . compoziție muzicală ușoară , care era cântată la petreceri . [ Var . : pesréf s .

 

PIASTRU

PIÁSTRU , piaștri , s . m . Monedă ( turcească ) de argint , a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române . [ Pr . : pi -

 

POARTĂ

POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul

 

RAIA

... RAIÁ , raiale , s . f . 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești . 2. Nume dat de către turci

 

RUBIA

RUBIÁ , rubiele , s . f . Numele unei monede turcești de aur , emisă spre sfârșitul evului mediu , care a circulat în țările române în prima jumătate a sec .

 

SALAHOR

SALAHÓR , salahori , s . m . Muncitor necalificat , plătit cu ziua , care lucrează mai ales la construcții de case , de șosele etc . , ( în trecut ) țăran scutit de dări , pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești , întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele . [ Var . : ( pop . ) salaór s .

 

SANGEAC

SANGEÁC , sangeacuri , ( 1 , 2 ) s . n . , sangeaci , ( 3 ) s . m . ( Înv . ) 1. S . n . Steag turcesc de culoare verde ; ( în special ) steag cu semiluna în vârful lăncii , trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești . 2. S . n . Diviziune teritorială în Imperiul Otoman , subîmpărțire a unui pașalâc . 3. S . m . Guvernator al unui sangeac ( 2 ) . [ Var . : sângeác s .

 

SARAGEA

SARAGEÁ , saragele , s . f . 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească . 2. Soldat din cavaleria neregulată a țărilor

 

SARIC

SARÍC , saricuri , s . n . ( Înv . ) Văl făcut dintr - o țesătură fină ( și adesea împodobit cu pietre prețioase ) , care se înfășura în jurul fesului , alcătuind împreună turbanul turcesc ; p . gener .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>