Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPERSTIȚIE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 55 pentru SUPERSTIȚIE.

SORTI

SORTÍ , sortesc , vb . IV . Tranz . ( În superstiții ) A hotărî , a determina soarta cuiva ; a ursi , a meni , a

 

SORTILEGIU

SORTILÉGIU , sortilegii , s . n . ( În superstiții ) Ansamblu de vrăji , farmece ,

 

SPERIAT

SPERIÁT^2 , - Ă , speriați , - te , adj . Cuprins de frică ; înspăimântat , înfricoșat . V. speria . SPERIÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) speria ; sperietură ( 1 ) . 2. ( În superstiții ) Sperietură ( 2 ) . [ Pr . : - ri - at . - Pl . : ( m . , în loc . vb . ) sperieți ] - V.

 

SPERIETURĂ

SPERIETÚRĂ , sperieturi , s . f . 1. Speriat ^1 ( 1 ) ; spaimă . 2. ( În superstiții ) Boală provenită din spaimă ; speriat ^1 ( 2 ) . [ Pr . : - ri - e - ] - Speria + suf . -

 

SPIRIDUȘ

SPIRIDÚȘ , spiriduși , s . m . ( În basme și în superstiții ) Drac mic ( vioi și poznaș ) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe

 

STIHIE

STIHÍE , stihii , s . f . 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă , distrugătoare . 2. ( În superstiții ) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii . 3. ( Poetic ) Pustietate , singurătate ,

 

STRIGĂ

STRÍGĂ , strigi , s . f . 1. ( În superstiții ) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici , ia mana de la vaci etc . 2. Pasăre răpitoare de noapte , de culoare galbenă - roșcată , cu pete brun - închis , care se hrănește mai ales cu șoareci ( Tyto alba guttata ) . 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi , asemănătoare cu un cap de mort , care zboară numai în amurg și care , când este prins , scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt ; cap - de - mort ( Acherontia

 

STRIGOI

STRIGÓI , - OÁIE , strigoi , - oaie , s . m . și f . ( În superstiții ) Sufletul unui om ( mort sau viu ) care s - ar transforma în timpul nopții într - un animal sau într - o apariție fantomatică , pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește ; p . ext . om născut într - o zodie nefavorabilă , care s - ar afla în legătură cu diavolul și s - ar ocupa cu vrăji și cu

 

VÂNTOAICĂ

VÂNTOÁICĂ s . f . ( În superstiții ) Duh rău , care dezlănțuie furtuni . - Vânt + suf . -

 

VÂNTUI

VÂNTUÍ , pers . 3 vântuiește , vb . IV. 1. Intranz . ( Despre vânt ) A sufla cu putere , vijelios . 2. Tranz . ( În superstiții , subiectul fiind " vântul rău " ) A face pe cineva să înnebunească sau să ologească . - Vânt + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>