Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMIT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 139 pentru PRIMIT.
CURIÉR , - Ă , curieri , - e , ( 1 ) s . m . și f . , ( 2 ) s . n . , ( 3 ) curiere , s . n . 1. S . m . și f . Factor poștal . 2. S . n . ( Înv . ) Corespondență care se trimite sau se primește deodată ; poștă . 3. S . n . ( Înv . ) Nume dat unor publicații periodice ( cu caracter informativ ) sau unor rubrici din aceste publicații . [ Pr . : - ri -
DAR ^2 , daruri , s . n . I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A. Conj . I. ( Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative ) 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși . 2. ( Arată o piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II. ( În propoziții conclusive ) Prin urmare , așadar , deci . Revin dar la primele idei . III. ( Introduce o propoziție interogativă ) Oare ? Dar ce vreți voi de la mine ? IV. ( Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă , întărește înțelesul acestuia ) Mă voi apuca serios de lucru , dar serios ! B. Adv . ( Înv . și reg . ) Da , așa ,
DATÓRNIC , - Ă , datornici , - ce , s . m . și f . 1. Persoană care are de plătit o datorie ; debitor . 2. ( Rar ) Persoană care are de primit o datorie ; creditor . - Dator + suf . -
DECÓNT , deconturi , s . n . Justificare amănunțită , pe bază de acte , a folosirii unei sume ( primite ) ; ( concr . ) document , formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor
DECONTÁ , decontez , vb . I . Tranz . A justifica în mod detaliat , pe bază de acte , întrebuințarea unei sume (
DECONTÁRE , decontări , s . f . Faptul de a deconta ; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite ; decont . - V.
DELEGÁT , - Ă , delegați , - te , s . m . și f . 1. Persoană care a primit o delegație . 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință , la un congres sau la o organizație națională sau
DESPĂGUBÍT , - Ă , despăgubiți , - te , adj . Care a primit despăgubire ; dezdăunat . - V.
DÍJMĂ , dijme , s . f . Dare care reprézenta a zecea parte din produsele principale , percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți ; ( mai târziu ) formă de rentă funciară feudală , care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi
DIRIJÁT , - Ă , dirijați , - te , adj . Care a primit o anumită direcție sau orientare ; condus , îndrumat ( de altul ) . - V.
DISCÍPOL , discipoli , s . m . Persoană care trăiește în preajma unui maestru , primind învățăturile lui și adesea continuându - le și dezvoltându -