Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLASĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 80 pentru PLASĂ.
ODÍHNĂ , odihne , ( 3 ) s . f . 1. Întrerupere temporară a unei activități în scopul refacerii și al întăririi forțelor ; ( stare sau timp de ) repaus ; odihnire . 2. Calm desăvârșit , pace , liniște sufletească ; tihnă , răgaz . 3. ( Concr . ) Platformă orizontală plasată după o serie de trepte ale unei scări , fie pentru odihnă ( 1 ) , fie pentru intrarea în apartamentele unui etaj ; palier . [ Var . : ( reg . ) hodínă , odínă s .
OPRITÓR , - OÁRE , opritoare , s . n . , opritori , s . f . I. Subst . Ceea ce împiedică , stăvilește ceva . 1. S . f . Frână formată dintr - un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn , cu un cârlig sau cu o talpă de oțel , care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale ; piedică . 2. S . n . și f . Curca ( sau lanț , ștreang ) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului , la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui . 3. S . f . ( Reg . ) Stăvilar , zăgaz , dig . 4. S . f . Plasă întinsă pe un semicerc , cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă . 5. S . f . Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește , ca să nu le rupă valurile . II. S . n . și f . Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil , a unei instalații , a unui aparat etc . - Opri + suf . -
ÓRIE , orii , s . f . Plasă de prins pește , în formă de sac , folosită în apele curgătoare adânci , mânuită din luntre de doi oameni . - Et .
PĂSTRUGÁRNIȚĂ , păstrugarnițe , s . f . Plasă specială formată din două rețele , dintre care una mai deasă , folosită pentru pescuitul cegii și păstrugii . - Păstrugă + suf . -
PLĂSEÁ , plăsele , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți de metal , de os , de lemn etc . care acoperă mânerul unui cuțit , al unui briceag , al unui pumnal etc . ; p . ext . mâner . 2. ( Neobișnuit ) Șild . [ Var . : prăseá s . f . ] - Plasă ^1 + suf . -
PLÁȘCĂ , plăști , s . f . ( Reg . ) Un fel de plasă de pescuit , asemănătoare cu
PLAI , plaiuri , s . n . 1. Versant al unui munte sau al unui deal ; creastă , culme , vârf al unui munte sau al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor ( mai ales a celor de munte ) în evul mediu , în Țara Românească ; plasă . - Et .
PLASAMÉNT , plasamente , s . n . 1. Investire a unei sume de bani într - o întreprindere , într - o afacere etc . , cu scopul de a obține un câștig ; plasare . 2. Faptul de a găsi , de a procura cuiva o slujbă , un post ; postul , serviciul , slujba , locul în care cineva este plasat . 3. ( Sport ) Așezare , situare a unui jucător în locul cel mai potrivit pe teren pentru a face față cu ușurință și cu eficacitate la acțiunile
PLASATÓR , - OÁRE , plasatori , - oare , s . m . și f . Persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de
POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul
POLÓG^1 , poloage , s . n . 1. ( Pop . ) Cantitate de iarbă ( sau de alte plante ) cosită dintr - o singură mișcare de coasă ; mănunchi de fân sau de grâu secerat ( care urmează să fie adunat sau legat în snopi ) . 2. ( Reg . ) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit ( pentru a se usca ) . 3. ( Reg . ) Iarbă bună de cosit . POLÓG^2 , poloage , s . n . 1. Țesătură țărănească groasă ( impermeabilă ) , lucrată din lână , din in sau din cânepă și folosită ca cergă , pătură , așternut etc . 2. Țesătură fină , folosită mai ales ca draperie ; perdea ; p . ext . baldachin . 3. Acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă , folosită împotriva țânțarilor , a muștelor