Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂTIT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 130 pentru PLĂTIT.

DEBITA

DEBITÁ^2 , debitez , vb . I . Tranz . 1. A trece , a înregistra în contul unei persoane , al unei întreprinderi etc . mărfurile care i - au fost predate sau sumele de bani care i - au fost plătite . DEBITÁ^1 , debitez , vb . I . Tranz . 1. A vinde marfă cu amănuntul . 2. A furniza o cantitate de fluid , de material pulverulent , de energie etc . 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor

 

DEBURSA

... DEBURSÁ , debursez , vb . I . Tranz . A cheltui , a plăti

 

DECIMA

DECIMÁ^2 , decimez , vb . I . Tranz . 1. ( În Roma antică și evul mediu ) A pedepsi o unitate militară , executând pe fiecare al zecelea soldat . 2. ( Despre războaie , epidemii etc . ) A omorî oameni în număr mare . DÉCIMA^1 s . f . ( În evul mediu , în Transilvania ) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi , iobagi , târgoveți și micii nobili . - Cuv .

 

DESPĂGUBI

... DESPĂGUBÍ , despăgubesc , vb . IV . Tranz . și refl . A plăti

 

DIJMĂRIT

DIJMĂRÍT s . n . Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci . - Dijmă + suf . -

 

DIJMAȘ

DIJMÁȘ , dijmași , s . m . Țăran iobag obligat să plătească dijmă . - Dijmă + suf . -

 

DINȚĂRIT

DINȚĂRÍT s . n . ( Glumeț ) Bir pe care urma să - l plătească cineva celui pe care l - a ospătat , pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții . - Dinte + suf . - ărit ( după tc . diș - parasi " bani de

 

DIURNIST

DIURNÍST , - Ă , diurniști , - ste , s . m . și f . Persoană angajată și plătită cu ziua ; ziler . [ Pr . : di - ur - ] - Diurnă + suf . -

 

FISC

FÍSC s . n . Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat , urmărește pe cei care nu și - au plătit în termen aceste contribuții

 

FONCIERĂ

FONCIÉRĂ , fonciere s . f . ( Înv . ) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole . [ Pr . : - ci -

 

FRAHT

FRAHT , frahturi , s . n . 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe calea ferată și în care se menționează mărfurile , expeditorul și destinatarul , stația de destinație și taxele respective ; scrisoare de trăsură . 2. Sumă , taxă etc . plătite pentru transport de mărfuri ( pe calea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>