Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFIȚER

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 51 pentru OFIȚER.

NABAB

NABÁB , nababi , s . m . 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran , Pakistan , India ; persoană care avea acest titlu . 2. Epitet pentru o persoană foarte

 

ORDONANȚĂ

... f . 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă , judecătorească etc . , act care conține această dispoziție . 2. ( În vechea armată ) Soldat atașat pe lângă un ofițer

 

POPOTĂ

POPÓTĂ , popote , s . f . Cantină pentru ofițeri și subofițeri ; local unde se află o astfel de

 

PORUCIC

... PORÚCIC , porucici , s . m . ( Înv . ) Locotenent ; p . gener . ofițer

 

REZERVIST

... REZERVÍST , rezerviști , s . m . Soldat sau ofițer

 

SECTORIST

... SECTORÍST , sectoriști , s . m . Ofițer

 

STAT

STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .

 

SUBLOCOTENENT

... SUBLOCOTENÉNT , sublocotenenți , s . m . Cel mai mic grad de ofițer

 

SUBOFIȚER

... SUBOFIȚÉR , subofițeri , s . n . Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului ; persoană care poartă unul din aceste grade . - Sub ^1 - + ofițer

 

TIST

... TIST , tisturi , s . n . ( Înv . și reg . ) Ofițer

 

<<< Anterioarele