Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOTIV
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 89 pentru MOTIV.
JUGENDSTIL s . n . Curent artistic ilustrat în grafică , arta decorativă , arhitectură , pictură , apărut la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX în Germania și apoi în restul Europei , caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale . [ Pr . : iúgăndstil ] - Cuv .
LAMARTINÍST , - Ă , lamartiniști , - ste , s . m . , adj . 1. S . m . Poet care cultivă motivele liricii lui Lamartine . 2. Adj . Lamartinian . - Lamartine ( n . pr . ) + suf . -
... MEÁNDRU , meandre , s . n . 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare , mai ales în regiunile de șes . 2. Motiv
MEMÓRIU , memorii , s . n . 1. Expunere scrisă , amănunțită și documentată , asupra unei probleme , unei situații etc . 2. ( La pl . ) Colecție de conferințe , comunicări , discuții etc . ale unei societăți științifice . 3. ( La pl . ) Lucrare beletristică cu caracter evocator , conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului ( și la care el a luat parte ) . 4. Petiție , cerere ( colectivă ) în care motivele sunt expuse pe larg . 5. ( În vechea organizare a armatei ) Dosar personal al unui ofițer sau al unui
MOTIVÁ , motivez , vb . I . Tranz . A arăta motivele unui fapt , ale unei atitudini , ale unei acțiuni ; a aduce explicații , argumente în favoarea unei acțiuni , a unei hotărâri ; a
MOTIVÁȚIE , motivații , s . f . Totalitatea motivelor sau mobilurilor ( conștiente sau nu ) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite
... MOTIVÁT , - Ă , motivați , - te , adj . 1. Care se justifică printr - un motiv
MÚSCĂ , muște , s . f . I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt , dintre care cea mai cunoscută ( Musca domestica ) trăiește pe lângă casa omului ; p . gener . ( pop . ) nume dat oricărei insecte mici , zburătoare , căreia nu i se cunoaște numele . 2. ( Înv . și pop . ) Albină . II. P . anal . 1. ( La oameni ) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară . 2. ( Reg . ) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului , după care i se poate aprecia vârsta . 3. ( Pop . ) Vână neagră la rădăcina nasului ( evidentă la unele persoane ) . 4. ( La tir ) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere ; ( la pl . ) lovituri în centrul țintei . 5. ( Reg . ) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale . 6. ( Sport ) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box , iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52
... NÓIMĂ , noime , s . f . 1. Înțeles , sens , conținut ( al unui cuvânt sau enunț ) ; rost . 2. ( Pop . ) Menire , țel , scop ; motiv
... o acțiune , o noțiune etc . și prin care acestea se individualizează . 2. Calificativ , atribut ; poreclă ; p . ext . titlu , rang . 3. Reputație , faimă . 4. ( Reg . ) Pretext , motiv
OBIECTÁ , obiectez , vb . I . Tranz . A face o obiecție ; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva ; a contesta , a invoca motive , a găsi