Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JOS

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 245 pentru JOS.

BUTUC

... butuci , s . m . 1. Bucată dintr - un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi ; butură . 2. Fig . Om prost și necioplit . 3. Partea de jos , mai groasă , a tulpinii viței de vie ( de la pământ până la punctul de ramificație ) . 4. Partea centrală a unui corp ...

 

CĂDERE

... CĂDÉRE , căderi , s . f . Faptul de a cădea . 1. Deplasare , mișcare de sus în jos a unui lucru , coborâre spre pământ sub efectul gravitației . 2. Desprindere a unei părți componente dintr - un organism . 3. Răsturnare a ...

 

CĂMIN

CĂMÍN , căminuri , ( 1 , 4 , 6 ) ( 2 , 3 , 5 ) cămine , s . n . 1. Sobă joasă , zidită la peretele camerei , cu vatra larg deschisă . 2. Cuptor , vatră . 3. Coș pe unde iese fumul ; horn . 4. Fig . Casă părintească ; p . ext . familie . 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social - cultural ; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari ( 3 - 6 ani ) , cu orar de zi sau săptămânal ; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților , pe lângă acesta funcționând uneori și cantine ; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate ( 5 ) ; cămin școală = cămin pentru copiii orfani , în care se află și școala ; cămin spital = cămin ( de bătrâni ) în care se acordă asistență medicală . 6. Încăpere mică subterană , zidită și acoperită cu capac de fontă , pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal , construită pentru a permite accesul la conductă sau la

 

CAMERĂ

CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...

 

CAP

... Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6 ...

 

CARAFĂ

... CARÁFĂ , carafe , s . f . Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos

 

CARAVANI

... CARAVÁNI S . m . pl . ( Înv . ) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi în jos

 

CAZACĂ

... CAZÁCĂ , cazace , s . f . Bluză cu mâneci largi , lungă până mai jos

 

CEARĂ

CEÁRĂ s . f . 1. Produs natural ( de origine animală , vegetală sau minerală ) sau sintetic , plastic , insolubil în apă , care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică , electronică , a hârtiei , cosmetică etc . 2. ( Geol . ; în sintagma ) Ceară de pământ = ozocherită . 3. ( Fiziol . )

 

CHILER

CHILÉR , chilere , s . n . ( Reg . ) Încăpere mică la casele țărănești , folosită drept cămară . 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești , folosită ca

 

CHULO

... CHULO s . m . Toreador care luptă pe jos

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>