Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERPRETARE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 51 pentru INTERPRETARE.

SEISMOGRAFIE

SEISMOGRAFÍE s . f . Totalitatea procedeelor de întrebuințare a seismografului ; parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea undelor seismice și cu interpretarea acestor înregistrări . [ Pr . : se -

 

SEMANTIC

SEMÁNTIC , - Ă , semantici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri ; semasiologie , semantism . 2. ( Log . ) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat . II. Adj . Care ține de semantică ( I 1 ) , care se referă la sensurile cuvintelor ;

 

SOCIOGRAFIE

SOCIOGRAFÍE s . f . 1. Observare , înregistrare și descriere a societăților ca entități istorice concrete . 2. Curent care susține că sociologia trebuie să se reducă la simpla descriere a faptelor , fără interpretarea lor teoretică . [ Pr . : - ci -

 

SOCIOLOGIZANT

... SOCIOLOGIZÁNT , - Ă , sociologizanți , - te , adj . Care reduce orice interpretare

 

SOLISTIC

SOLÍSTIC , - Ă , solistici , - ce , adj . Care pune accentul pe interpretarea solistului ; care se execută de un solist . - Solist + suf . -

 

TALMUDISM

... TALMUDÍSM s . n . 1. Studiul Talmudului . 2. Fig . Tendință de a privi lucrurile și fenomenele în mod formal , static , rigid , dogmatic ; interpretare

 

TAUTOLOGIE

... Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune . 4. Expresie din logica simbolică , care , în limitele unui sistem formal , este adevărată în orice interpretare

 

TEATRALISM

... TEATRALÍSM s . n . 1. Interpretare

 

TRAVESTI

... TRAVESTÍ^2 , travestesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) deghiza . TRAVESTÍ^1 , travestiuri , s . n . Interpretare

 

TREPETNIC

TREPÉTNIC , trepetnice , s . n . Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare

 

VIRGULĂ

VÍRGULĂ , virgule , s . f . 1. Semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției . 2. Semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale . 3. Semn întrebuințat pentru a separa , într - un număr zecimal , partea întreagă de partea

 

<<< Anterioarele