Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GEOLOGIC

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 68 pentru GEOLOGIC.

NOD

... atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei . 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici , deosebite față de împrejurimi . 10. Fig . Senzație de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emoție sau de ...

 

OLIGOCEN

OLIGOCÉN , - Ă , oligoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului , caracterizată prin numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la oligocen ( 1 ) sau la formațiile din această

 

ORGANOGEN

ORGANOGÉN , - Ă , organogeni , - e , adj . 1. ( Despre elemente chimice ) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor . 2. ( Despre minerale , roci , minereuri , formații geologice ) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale ; care s - a format sub acțiunea

 

ORNITOFAUNĂ

ORNITOFÁUNĂ , ornitofaune , s . f . Totalitatea păsărilor dintr - o regiune , într - o epocă geologică . [ Pr . : - fa -

 

PALEOCLIMATOLOGIE

PALEOCLIMATOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice . [ Pr . : - le -

 

PALEOGEOFIZIC

... Ă , paleogeofizici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic

 

PALEOGEOGRAFIE

PALEOGEOGRAFÍE s . f . Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea și reprezentarea pe hartă a condițiilor fizico - geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului . [ Pr . : - le - o - ge -

 

PALEOSOL

... PALEOSÓL , paleosoluri , s . n . Sol format în condițiile de climă și vegetație din trecutul geologic

 

PALEOZOIC

PALEOZÓIC , - Ă , paleozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . A doua eră geologică , a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor , prin predominanța criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate . 2. Adj . Care aparține paleozoicului ( 1 ) , privitor la paleozoic . [ Pr . : - le - o - zo -

 

PANONIAN

PANONIÁN , - Ă , panonieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic ; serie de straturi geologice din această epocă . 2. Adj . Care aparține panonianului ( 1 ) , privitor la panonian . [ Pr . : - ni -

 

PERICLIN

PERICLÍN , periclinuri , s . n . 1. ( Bot . ) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor . 2. ( Geol . ) Zonă de apropiere și de unire a formațiunilor geologice de pe cele două flancuri ale

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>