Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂND
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 87 pentru GÂND.
INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule
... vb . I. 1. Intranz . A inhala aer în plămâni . 2. Tranz . Fig . A face să se nască în conștiința cuiva un gând , un sentiment , o hotărâre ; a sugera . 3. Refl . Fig . ( Cu determinări introduse prin prep . " din " , " de la " ) A - și găsi un ...
... INTÉNȚIE , intenții , s . f . Dorință , gând
... vb . I . Tranz . A avea intenția ; a plănui , a dori , a proiecta , a avea de gând
... INTENȚIONÁT , - Ă , intenționați , - te , adj . Cu intenție , cu un anumit gând
INTRIGÁ , intríg , vb . I . 1. Tranz . ( La pers . 3 ) A deștepta curiozitatea , îngrijorarea , suspiciunea cuiva , punându - l pe gânduri . 2. Intranz . ( Înv . ) A face sau a băga intrigi ( 1 ) ; a unelti , a
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LOGOPATÍE , logopatii , s . f . Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară , confuză a
MANIFESTÁRE , manifestări , s . f . Acțiunea de a ( se ) manifesta și rezultatul ei . 1. Exteriorizare ( prin vorbe , fapte , acțiuni ) a gândurilor , sentimentelor , personalității etc . cuiva . 2. ( De obicei la pl . ) Acțiune , fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența , activitatea ; p . ext . realizare ,
MONOLÓG , monoloage , s . n . 1. Scenă dintr - o lucrare dramatică în care un personaj , fiind singur pe scenă , își exprimă cu glas tare gândurile . 2. Vorbire neîntreruptă a cuiva , fără a da altuia timp pentru replică ; vorbire cu sine însuși . [ Pl . și :
... MONOMANÍE , monomanii , s . f . Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând