Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FACTOR
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 89 pentru FACTOR.
FACTORIZÁT , - Ă , factorizați , - te , adj . ( Mat . ; despre numere sau expresii algebrice ) Care a fost descompus în factori . - V.
FENOLOGÍE s . f . Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor , a vieții păsărilor
FITOCENÓZĂ , fitocenoze , s . f . Asociație de plante care trăiesc într - un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fitici , geografici și
FRACȚIONÁ , fracționez , vb . I . Tranz . A împărți un întreg în mai multe părți , a reduce în fracțiuni , a divide ; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori . [ Pr . : - ți -
... GÂNDÍRE gândiri , s . f . 1. Facultate superioară a creierului omenesc , care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni , judecăți , teorii etc . 2. Factor
HIDROAMELIORÁȚII s . f . pl . Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă ; hidroameliorare . [ Pr . : - dro - a - me - li - o - ] - Hidro - +
HIDROAMELIORÁRE , hidroameliorări , s . f . Totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă ; hidroameliorație . [ Pr . : - dro - a - me - li - o - ] - Hidro - + ameliorare ( după fr .
... HOLÍSM s . n . ( Filoz . ) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale , socotind drept " factor
... IMPÚLSIE , impulsii , s . f . 1. Tendință , pornire spontană , involuntară , adesea cu caracter imperios , provocată de un factor
INCUBÁȚIE , incubații , s . f . 1. Proces de dezvoltare , naturală sau artificială , a embrionului de păsări sub influența anumitor factori fizici ( temperatură , umiditate etc . ) . 2. Timpul cuprins între primul contact al organismului cu microbii sau cu virușii unei boli și primele simptoame ale bolii provocate de aceștia . [ Var . : incubațiúne s .
INERȚÍE , inerții , s . f . 1. ( Fiz . ) Proprietate a corpurilor de a - și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare . 2. Proprietate a unui sistem fizico - chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi . 3. Fig . Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus , în inactivitate ; lipsă de energie , indolență , apatie . 4. ( Med . ; în sintagma ) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după