Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXAGERA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 184 pentru EXAGERA.

CRITICISM

CRITICÍSM s . n . 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice , care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o " critică " a capacității de cunoaștere însăși . 2. Tendință exagerată de a

 

CULT

CULT ^2 , - Ă , culți , - te , adj . 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe ; instruit . 2. ( Despre manifestări ale oamenilor ) De care dă dovadă omul cult ( 1 ) ; care are caracter savant , cărturăresc . 3. ( În opoziție cu popular ; despre muzică , poezie , literatură etc . ) Creat de un autor instruit . CULT ^1 , culte , s . n . 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase ; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale ; totalitatea ritualurilor unei religii . 2. Sentiment exagerat de admirație , de respect , de venerație , de adorație față de cineva sau de ceva . 3. Religie ,

 

CURTOAZIE

CURTOAZÍE , curtoazii , s . f . Politețe ( exagerată ) ; amabilitate , complezență , curtenie ;

 

DANDI

DÁNDI s . m . Tânăr elegant , îmbrăcat după ultimul jurnal de modă ; om de o eleganță prea rafinată , uneori exagerată și ușor ridicolă . [ Scris și : dandy . - Pr . :

 

DECLAMAȚIE

DECLAMÁȚIE , declamații , s . f . 1. Artă de a declama . 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate , teatrale , emfatice . [ Var . : declamațiúne s .

 

DECLARATIVIST

DECLARATIVÍST , - Ă , declarativiști , - ste , adj . ( Rar ) Declarativ ( exagerat ) . - Declarativ + suf . -

 

DEFETISM

DEFETÍSM s . n . 1. Opinia , părerea , atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni ; lipsă de încredere . 2. Infracțiune care constă în lansarea , răspândirea sau publicarea , în timp de război , de zvonuri sau informații false , exagerate sau tendențioase , relative la situația economică , politică și socială a

 

DITIRAMB

DITIRÁMB , ditirambi , s . m . 1. ( La vechii greci și la romani ) Poem liric în onoarea lui Bachus ; p . ext . poem liric caracterizat prin inspirație entuziastă . 2. Fig . Elogiu exagerat , în termeni bombastici , adus

 

DITIRAMBIC

DITIRÁMBIC , - Ă , ditirambici , - ce , adj . 1. Care aparține ditirambilor ( 1 ) , privitor la ditirambi . 2. Fig . ( Despre stil , vorbire , cuvinte etc . ) Plin de elogii exagerate ; emfatic ,

 

EGOISM

EGOÍSM s . n . Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor

 

EGOLATRIE

EGOLATRÍE s . f . Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană ; supraestimare a valorii personale ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>