Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DORINȚĂ

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 98 pentru DORINȚĂ.

GRABĂ

... GRÁBĂ s . f . Tendință , intenție , dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede ; iuțeală , viteză ( mare ) cu care se face ceva ; zor ...

 

GUST

... Fig . 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul ( în natură , în artă ) . 2. Înclinație , predispoziție , pornire . 3. Plăcere , dorință

 

ILUZIE

... a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase . 2. Fig . Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate ; speranță neîntemeiată , dorință

 

INGAMBAMENT

INGAMBAMÉNT , ingambamente , s . n . Procedeu poetic cerut de necesități prozodice sau de dorința de a scoate în relief anumite cuvinte , care constă în trecerea unei părți de frază ori propoziție sau a unor cuvinte dintr - un vers în versul

 

INTENȚIE

... INTÉNȚIE , intenții , s . f . Dorință

 

INTERES

... un succes , un avantaj ; râvnă depusă într - o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi . 2. Avantaj , folos , câștig , profit . 3. Dobândă . 4. Orientare activă și durabilă , dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva . 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ...

 

INTERPRET

INTERPRÉT , - Ă , interpreți , - te , s . m . și f . 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă , mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane ; translator , tălmaci . 2. Fig . Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități ; persoană care face cunoscute altuia voința , dorința , sentimentele cuiva ; exponent , reprezentant . 3. Persoană care interpretează un rol într - un spectacol , o bucată muzicală , o poezie etc . V. artist ,

 

JIND

... JIND s . n . Dorință

 

JINDUIRE

... JINDUÍRE , jinduiri , s . f . Faptul de a jindui ; dorință

 

LĂCOMIE

... LĂCOMÍE , lăcomii , s . f . Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult ; fig . dorință

 

LENEȘ

LÉNEȘ , - Ă , leneși , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) căruia îi lipsește dorința , plăcerea de a munci , de a fi activ , căruia îi e lene ; ( om ) trândav . 2. Adj . Care trădează , exprimă lene . Gesturi leneșe . 3. S . m . ( La pl . ) Familie de animale mamifere din America de Sud , cu corp robust , cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite , care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă ( Bradypodidac ) ; ( și la sg . ) animal din această familie . - Lene + suf . - eș . ( 2 ) Calc după fr . paresseux , germ .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>