Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPUNERE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 56 pentru DEPUNERE.
... LIPOMATÓZĂ , lipomatoze , s . f . Depunere
... MÂLITÚRĂ , mâlituri , s . f . Depunere
MEZOTERMÁL , - Ă , mezotermali , - e , adj . Care se referă la stadiul depunerii mineralelor din soluții fierbinți , când se formează minereuri de cupru , plumb , zinc etc . ; care aparține acestui
MINERALIZÁȚIE , mineralizații , s . f . 1. Cantitate de substanțe minerale , de săruri etc . dizolvate într - o apă subterană . 2. Acumulare de substanțe minerale care se poate realiza , fie prin depuneri din soluții în crăpăturile , golurile și porii rocilor , fie prin înlocuirea chimică parțială sau totală a rocilor ; mineralizare (
... unei acumulări de granule fine ; p . ext . ( mai ales la pl . ) loc , teren , întindere alcătuită din asemenea rocă și , de obicei , lipsită de vegetație . 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați , urați , silicați etc . , care se formează într - un rinichi , în vezica urinară sau în vezicula biliară . [ Var . : ( reg . ) năsíp ...
ORGANIZÁȚIE , organizații , s . f . 1. Asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune , uniți conform unui regulament sau unui statut , în vederea depunerii unei activități organizate . 2. Mod de organizare , orânduire , aranjare ; rânduială ,
OSTEÓZĂ , osteoze , s . f . Afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon , caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată , depuneri de calciu în țesuturi etc . [ Pr . : - te -
... PALADIZÁRE , paladizări , s . f . Operație de depunere
PIEMÓNT , piemonturi , s . n . Formă de relief situată la contactul unor munți cu o câmpie sau cu o depresiune , formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă . [ Pr . : pi -
... PÓNTĂ , ponte , s . f . Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări , la insecte , la reptile etc . ; p . ext . icrele , ouăle depuse în urma ...
PRAG , praguri , s . f . 1. Partea de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații , perioade etc . diferite . În pragul verii . 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare ; banc de depuneri format de materialele transportate de apă ; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin . 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn , care intră într - o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta , pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta . 6. ( Fiz . ) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat , deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece . 7. Bucățică de lemn ( de abanos ) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină