Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVENIT

 Rezultatele 41 - 49 din aproximativ 49 pentru CUVENIT.

RECOMPENSĂ

RECOMPÉNSĂ , recompense , s . f . 1. Răsplată ; gratificație . 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația

 

REST

REST , resturi , s . n . 1. Ceea ce rămâne dintr - un tot , dintr - un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată , îndepărtată , luată , scoasă ; rămășiță . 2. Tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menționate anterior . 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită . 4. ( Mat . ) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi ;

 

REVENDICA

REVENDICÁ , revéndic , vb . I . Tranz . A reclama , a cere un bun care i se cuvine , asupra căruia are

 

REVENDICATIV

REVENDICATÍV , - Ă , revendicativi , - e , adj . Care revendică un bun , un drept cuvenit ; care face o revendicare , care cuprinde o

 

SATISFACȚIE

SATISFÁCȚIE , satisfacții , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de plăcere . 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva ; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde , dorește sau i se

 

SULTĂ

SÚLTĂ , sulte , s . f . Sumă de bani reprezentând diferența de valoare dintre două lucruri care se schimbă între ele ori dintre valoarea părții ce i se cuvine unei persoane într - o moștenire și valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia

 

TANTIEMĂ

TANTIÉMĂ , tantieme , s . f . 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație sau de funcționari superiori ai unei societăți comerciale ( din beneficiul net al acesteia ) pentru participarea la conducerea ei . 2. Onorariu procentual cuvenit ( în trecut ) unui autor dramatic , calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale . [ Pr . : - ti -

 

TUPEU

TUPÉU , tupeuri , ( rar ) s . n . Îndrăzneală , cutezanță care întrece limita cuvenită ; obrăznicie ,

 

VREDNIC

VRÉDNIC , - Ă , vrednici , - ce , adj . 1. Harnic , iute , cu rost la treabă . 2. Demn de . . . , care merită să . . . , căruia i se cuvine pe drept

 

<<< Anterioarele