Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRISTALIN
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 69 pentru CRISTALIN.
LUMINÁL s . n . Medicament care se prezintă sub formă de pulbere albă , cristalină , inodoră , cu gust amar , foarte puțin solubilă în apă , cu acțiune hipnotică , folosit mai ales în epilepsie ; fenobarbital , acid
MÁRMURĂ , marmuri , ( 2 , rar ) s . f . 1. Rocă calcaroasă cristalină , de diverse culori , care se poate ciopli și lustrui , întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură . 2. Bloc sau bucată de marmură ( 1 ) cioplită și lustruită ; sculptură , statuie de marmură . [ Var . : mármoră s . f . , ( înv . ) mármor s .
... METALDEHÍDĂ s . f . Compus macromolecular rezultat prin polimerizarea acetaldehidei în prezența acizilor , cristalin
METILURÉE s . f . Substanță chimică cristalină folosită în sinteze
MEZOMÓRFICĂ , mezomorfice , adj . Stare mezomorfică ( Fiz . ; în sintagma ) = stare de agregare a materiei între starea cristalină și cea
... MICROLÍT , microlite , s . n . 1. Element cristalin microscopic , de formă prismatică sau tubulară , format prin cristalizarea topiturilor magmatice , care se găsește în uncie roci vulcanice . 2. ( La pl . ) Unelte și arme mici ...
MINERÁL , - Ă , minerali , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Corp solid , cu o anumită compoziție chimică , care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă , în componența rocilor și a minereurilor . 2. Adj . Care conține minerale ( 1 ) , care ține de minerale , privitor la minerale , de natura
MONOCRISTÁL , monocristale , s . n . Cristal cu atomii și moleculele dispuse într - o rețea cristalină spațială
NECRISTALIZÁT , - Ă , necristalizați , - te , adj . ( Despre substanțe ) Care nu prezintă o stare cristalină regulată ; care nu a luat o formă precisă , potrivită ;
NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...
PENÍN , penine , s . n . Mineral constituent al șisturilor cristaline , care formează cristale pe rocile metamorfice și