Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONFECȚIONARE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 83 pentru CONFECȚIONARE.

JAIS

JAIS s . n . Varietate de antracit , foarte dură , sticloasă , de culoare neagră , folosită la confecționarea unor mărgele . [ Pr . :

 

LASETĂ

LASÉTĂ , lasete , s . f . Cordon îngust , drept sau rotund , utilizat la confecționarea unor

 

LAZULIT

LAZULÍT s . n . Fosfat natural hidratat de aluminiu , de magneziu , de fier și de calciu , cristalizat , de culoare albăstrie , abraziv , folosit la confecționarea

 

LAZURIT

LAZURÍT s . n . Silicat natural de aluminiu și de sodiu , asociat cu sulfură de sodiu , de culoare albastră intensă , cristalizat , folosit la confecționarea unor obiecte de artă , la prepararea unor vopsele ; lapis ,

 

MADIPOLON

MADIPOLÓN s . n . Pânză albă , deasă și fină de bumbac , întrebuințată la confecționarea rufăriei de pat și de

 

MAGNADUR

MAGNADÚR s . n . ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților

 

MAHON

MAHÓN s . m . Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicală a Americii , cu lemnul de culoare brună - roșiatică , foarte rezistent , întrebuințat la confecționarea mobilelor de lux . p . restr . lemnul acestor arbori ;

 

MAROCHINIER

MAROCHINIÉR , marochinieri , s . m . Lucrător specializat în confecționarea obiectelor din marochin . [ Pr . : - ni - er . - Var . : marochinér s .

 

MEGAPIR

MEGAPÍR s . n . Oțel aliat din fier , crom și aluminiu , întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice . [ Scris și :

 

MILANEZ

MILANÉZ , - Ă , milanezi , - e s . 1. S . m . , s . f . Persoană care locuiește în orașul Milano sau este originară de acolo . 2. S . f . Tricot de mătase folosit pentru confecționarea obiectelor de

 

MINĂ

MÍNĂ^3 , mine , s . f . Veche monedă grecească de aur sau de argint , a cărei valoare era egală cu o sută de drahme . MÍNĂ^2 , mine , s . f . Expresie a feței ; fizionomie , chip , înfățișare . MÍNĂ^1 , mine , s . f . 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile ; complex de lucrări , de instalații în subteran și la suprafață , destinate exploatării , cu ajutorul puțurilor și galeriilor , a unui zăcământ de substanțe minerale utile ; subteran , baie ^2 . 2. Armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ , în apă etc . și care explodează la atingere sau la comandă . 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material , folosită la confecționarea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>