Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALIFICA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 73 pentru CALIFICA.

LAMINATOR

LAMINATÓR , - OÁRE , laminatori , - oare , s . m . și f . Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare ; laminorist . - Lamina + suf . -

 

MAESTRU

MAÉSTRU , - Ă , maeștri , - stre , s . m . și f . 1. Persoană care a adus contribuții ( deosebit de ) valoroase într - un domeniu de activitate , fiind adesea considerată drept îndrumător , model , șef al unei școli , creator al unui curent etc . 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul , muzica etc . ( fără să aibă un titlu academic ) ; persoană care avea acest titlu . 3. Persoană competentă , calificată într - un anumit domeniu ( de obicei muzică , dans , sport ) , care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv . 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare , politice , religioase etc . ; persoană care poartă acest titlu . 5. Maistru (

 

MAISTRU

MÁISTRU , maiștri , s . m . 1. Persoană care are ( și practică ) o meserie ; meșter ; meseriaș ; ( în special ) muncitor calificat care conduce de obicei o secție productivă într - o întreprindere sau într - un atelier ; maestru . 2. Persoană care învață , instruiește pe

 

MEȘTEȘUGAR

MEȘTEȘUGÁR , meșteșugari , s . m . Persoană calificată într - un meșteșug ( I 1 ) ; persoană care are ( și practică ) un meșteșug ; meseriaș . - Meșteșug + suf . -

 

METALURGIST

METALURGÍST , - Ă , metalurgiști , - ste , s . m . și f . Persoană calificată în prelucrarea industrială a metalelor ; specialist în metalurgie ;

 

MINER

MINÉR , mineri , s . m . Muncitor calificat care lucrează într - o mină ^1 (

 

MINERIȚĂ

MINERÍȚĂ , minerițe , s . f . Muncitoare calificată care lucrează într - o mină ^1 ( 1 ) . - Miner + suf . -

 

NEUTRU

NEÚTRU , - Ă , neutri , - e , adj . 1. ( Despre state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor de lucruri . Substantiv neutru ( și substantivat , n . ) = substantiv de genul neutru . Vocală neutră = vocală medială . 4. ( Chim . ) Care nu are nici caracter acid , nici caracter bazic ; neutral ( 3 ) . 5. ( Fiz . ) Care nu are sarcină electrică ; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și

 

NITUITOR

NITUITÓR , - OÁRE , nituitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Lucrător calificat care lucrează la nituire . 2. S . f . Mașină cu care se nituiește . [ Pr . : - tu - i - ] - Nitui + suf . -

 

NORMATOR

NORMATÓR , - OÁRE , normatori , - oare s . m . și f . Persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într - o întreprindere . - Norma + suf . -

 

OȚELAR

OȚELÁR , oțelari , s . m . Muncitor calificat care efectuează într - o oțelărie ^2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel . - Oțel + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>