Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUȚIE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 56 pentru ATRIBUȚIE.

QUAESTOR

QUAESTOR , quaestori , s . m . ( În Roma antică ) Magistrat cu atribuții fiscale . [ Pr . : cvéstor ] - Cuv .

 

REBELIUNE

REBELIÚNE , rebeliuni , s . f . Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui , în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale ; p . ext . răzvrătire , revoltă . [ Pr . : - li -

 

REFERENT

... REFERÉNT , - Ă , referenți , - te , s . m . și f . Specialist în cadrul unei instituții , a cărui atribuție

 

ROL

... n . I. 1. Partitură scenică ce revine unui actor într - o piesă de teatru , unui cântăreț într - o operă etc . pentru interpretarea unui personaj . 2. Atribuție , sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni ; misiune . II. 1. Listă care cuprinde toate procesele ce urmează să se judece într - o anumită ...

 

SCRIB

SCRIB , scribi , s . m . 1. ( La vechii egipteni ) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist . 2. Persoană care redacta sau copia acte . 3. Scriitor sau gazetar fără valoare , de obicei aservit unui partid politic . 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele

 

SECRETARIAT

SECRETARIÁT , secretariate , s . n . 1. Serviciu într - o instituție , într - o întreprindere , într - o organizație politică sau de masă etc . care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora . 2. Organ care coordonează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului . 3. Organ cu atribuții administrative și executive al unei organizații internaționale . 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe . [ Pr . : - ri -

 

SEIMEN

... m . ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și în Moldova ) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe , a căror atribuție

 

SERVANT

SERVÁNT , servanți , s . m . 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă . 2. ( Rar ) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite

 

SLUGER

SLÚGER , slugeri , s . m . Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei ( rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul ) ; rang , titlu purtat de acest dregător . [ Var . : súlger s .

 

SPĂTĂREL

SPĂTĂRÉL , spătărei , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate , în timp de pace , și atribuții militare , în timp de război . - Spătar ^2 + suf . -

 

SUBRETĂ

SUBRÉTĂ , subrete , s . f . Fată angajată într - o casă pentru diverse treburi de gospodărie , mai ales cu atribuții de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>