Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚIT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 238 pentru ASCUȚIT.

ȘUFAN

ȘUFÁN , șufane , s . n . ( Reg . ) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi , ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el . - Et .

 

ȘUIERAT

ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care șuieră . [ Pr . : șu - ie - ] - V.

 

ȚÂȚÂIT

ȚÂȚÂÍT s . n . Faptul de a țâțâi ; ( concr . ) sunet ascuțit , strident . - V.

 

ȚÂPURI

ȚÂPURÍ , țâpuresc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A scoate un strigăt ascuțit , puternic și prelung de bucurie , de îndemn , de chemare în timpul

 

ȚÂRÂI

ȚÂRÂÍ^2 , ț ? râi , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură , a curge sau a face să curgă câte puțin , cu intermitență ( producând un zgomot caracteristic ) . 2. Intranz . ( Despre insecte și despre unele păsări ) A scoate sunete caracteristice , ascuțite , scurte și repetate ; a țâțâi ( 1 ) . 3. Intranz . ( Despre sonerie ) A suna , a zbârnâi . 4. Intranz . ( Rar ; despre instrumente cu coarde ) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare , lipsite de adâncime ; ( despre muzicanți ) a cânta în acest mod . [ Var . : țârcâí vb . IV ] - Țâr ^1 + suf . - âi . ȚÂRÂÍ^1 , țârâiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A cârpi , a țese ( ciorapi ) . - Et .

 

ȚĂCĂLIE

ȚĂCĂLÍE , țăcălii , s . f . Barbă mică și ascuțită ; cioc , barbișon . - Et .

 

ȚĂRUȘ

ȚĂRÚȘ , țăruși , s . m . Par scurt , ascuțit la un capăt , care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar , o linie de demarcație etc . - Et .

 

ȚAGLĂ

ȚÁGLĂ , țagle , s . f . 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară , din care se laminează bare , sârme etc . și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese ; biletă . 2. Partea ascuțită a unui par , care intră în

 

ȚENCUȘĂ

ȚENCÚȘĂ , țencușe , s . f . ( Reg . ) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr - un pepene , dintr - o pâine etc . pentru a fi gustată . 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul . - Et . nec . Cf . germ . %

 

ȚIGLĂ

ȚÍGLĂ^2 , țigle , s . f . ( Reg . ) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt , în care se înfige carnea pentru a o frige ; frigare . ȚÍGLĂ^1 , țigle , s . f . Piesă de argilă arsă , de sticlă , de mortar , de ciment , în formă de placă , folosită la învelit

 

ȚIPĂT

ȚÍPĂT , țipete , s . n . Strigăt ascuțit ( de durere sau de spaimă ) , zbieret , urlet , strigăt . [ Var . : țípet s . n . ] - Țipa ^1 + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>