Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMATĂ

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 64 pentru ARMATĂ.

MIRALAI

MIRALÁI , miralai , s . m . Ofițer care comanda un regiment în armata

 

NĂVRAP

NĂVRÁP , năvrapi , s . m . Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman ; p . ext . năvălitor ,

 

OFENSIVĂ

OFENSÍVĂ , ofensive , s . f . Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei , constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl

 

ORTA

ORTÁ , ortale , s . f . ( Înv . ) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment ; ( în armata turcească ) regiment de ieniceri . 2. Trupă , ceată , bandă ;

 

OSTĂȘI

OSTĂȘÍ , ostășesc , vb . IV . Intraz . ( Înv . ) A se afla în serviciul militar ; a face armata , a duce viață de ostaș ; p . ext . a se

 

PAHONȚ

PAHÓNȚ , pahonți , s . m . ( Pop . ) 1. Soldat cărăuș din armata rusă . 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană , necioplită sau murdară [ Var . : pohónț s .

 

POLITRUC

POLITRÚC , politruci , s . m . Instructor , îndrumător politic în armata

 

REÎNARMA

REÎNARMÁ , reînarméz , vb . I . Tranz . și refl . A ( - și ) reface potențialul de război ; a ( - și ) înzestra armata cu mijloace noi de luptă , cu armament nou , a ( se ) înarma din nou . - Re ^1 - + înarma ( după fr .

 

RECHIZIȚIE

RECHIZÍȚIE , rechiziții , s . f . Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile ( contra plată ) pentru nevoile armatei sau ale

 

REFORMĂ

REFÓRMĂ , reforme , s . f . 1. Transformare politică , economică , socială , culturală , cu caracter limitat sau de structură , a unei stări de lucruri , pentru a obține o ameliorare sau un progres ; schimbare în sânul unei societăți ( care nu modifică structura generală a acelei societăți ) . 2. ( Art . ) Mișcare social - politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal , apărută în Europa apuseană în sec . XV - XVI , care a susținut principiul mântuirii prin credință , secularizarea averilor clerului , simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult ; reformare . 3. Scoaterea din uz a unui material , a unei unelte etc . în urma degradării lor ; ( concr . ) , Totalitatea materialelor , uneltelor , efectelor , armelor etc . , socotite la un moment dat ca inutilizabile ( prin degradare ) ; p . ext . depozit în care se păstrează un asemenea material . 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar ( pentru motive de incapacitate

 

REFORMA

REFORMÁ , reformez , vb . I . 1. Tranz . A schimba ( în bine ) ; a înnoi , a primeni o stare de lucruri , o concepție etc . ; a face o reformă ( 1 ) . 2. Tranz . A scoate din uz o unealtă , o mașină etc . ; a da la reformă ( 3 ) datorită degradării totale sau parțiale . 3. Tranz . A scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei ( ca inapt dinpunct de vedere fizic ) . 4. Refl . ( Înv . ) A se forma din nou , a se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>