Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTEMEIA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 82 pentru ÎNTEMEIA.

IEZUIT

IEZUÍT , - Ă , iezuiți , - te , s . m . ( și adj . ) Membru al unui ordin de călugări catolici , întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii

 

ILEGITIM

ILEGÍTIM , - Ă , ilegitimi , - e , adj . ( Livr . ) Care nu este legitim ; care nu este îndreptățit , întemeiat ;

 

INSTITUI

... INSTITUÍ , instítui , vb . IV . Tranz . A înființa , a întemeia

 

ISLAM

ISLÁM s . n . Religie monoteistă întemeiată , în sec . VII , de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa ; mahomedanism , islamism ; p . ext . totalitatea mahomedanilor ; totalitatea țărilor sau popoarelor de religie

 

JAINISM

JAINÍSM s . n . Religie și școală filozofică indiană , opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia , întemeiată în sec . VI a . Cr . [ Pr . : ja -

 

LEGITIM

LEGÍTIM , - Ă , legitimi , - e , adj . 1. Care este întemeiat pe lege , care se justifică prin lege . 2. Care este justificat , îndreptățit ; just , echitabil . [ Acc . și :

 

LIVRESC

LIVRÉSC , - Ă , livrești , adj . Întemeiat numai pe informația din

 

LOGIC

LÓGIC , - Ă , logici , - ce s . f . , adj . I. S . f . 1. Știință a demonstrației , al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii , a formelor și a legilor generale ale raționării corecte . 2. Gândire justă , raționament corect , consecvent și temeinic . 3. Cerință firească , temei rațional , rațiune . II. 1. Adj . Potrivit cu regulile logicii ( I ) ; rațional , just , întemeiat , corect . 2. ( Fiz . , în sintagma ) 3. ( În sintagmele ) Diagramă ( sau schemă ) logică = reprezentare grafică a unui algoritm ;

 

LUTERANISM

LUTERANÍSM s . n . Doctrină a protestantismului german , întemeiată în sec . XVI de Martin Luther , care consideră esențială pentru mântuire credința și nu cultul religios , pe care l - a

 

MAHOMEDANISM

MAHOMEDANÍSM s . n . Religie monoteistă întemeiată în sec . VII de Mahomed ; islamism , mahometism ,

 

MARXISM

MARXÍSM s . n . Doctrină filozofică , socială și economică întemeiată de K . Marx și F. Engels ; teoria și practica comunismului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>