Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDOI
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 108 pentru ÎNDOI.
CULÍC , culici , s . m . ( La pl . ) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos , cu penajul brun închis sau brun - ruginiu ( Numenius ) ; ( și la sg . ) pasăre din acest gen . - Et .
... CURBÁ , curbez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) face curb ( I ) , a ( se ) încovoia , a ( se ) îndoi
CURBÁT , - Ă , curbați , - te , adj . Încovoiat , arcuit , îndoit . - V.
... CUTÁ , cutez , vb . I . 1. Tranz . A încreți , a îndoi ( adânc ) un material textil , a - i face falduri , cute , crețuri ; a plia , a drapa . 2. Refl . ( Despre piele , mai ...
... DEȘELÁ^2 vb . I . v . deșeua . DEȘELÁ^1 , deșél , vb . I . Tranz . A îndoi , a vătăma , a frânge spinarea unui animal sau , p . ext . , a unui om cu poveri ori cu eforturi prea ...
DEȘELAT ^3 , - Ă adj . v . deșeuat . DEȘELÁT^2 , - Ă deselați , - te , adj . ( Despre animale , p . ext . despre oameni ) Care are spinarea îndoită , vătămată , frântă de poveri , de eforturi prea mari sau de lovituri ; spetit ; p . ext . foarte obosit . - V. deșela^1 . DEȘELÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) deșela^1 . - V. deșela^
DESPĂTURÍ , despăturesc , vb . IV . Tranz . A desface ceva care fusese îndoit , strâns sau împăturit . [ Var . : despăturá vb . I ] - Des ^1 - + [ îm ]
... I . 1. Tranz . și refl . A face să devină sau a deveni de două ori mai mare ; a ( se ) îndoi . 2. Tranz . A reuni două materiale , punându - le unul peste altul . 3. Tranz . A face o lucrare similară cu alta existentă ...
DUBLÁT , - Ă , dublați , - te , adj . 1. ( Aproximativ ) de două ori mai mare sau mai mult ; îndoit ( II ) . 2. ( Despre obiecte de îmbrăcăminte , de încălțăminte ) Căptușit cu alt material . 3. ( Despre actori ) înlocuit în unele scene de alt
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .
... a le uniformiza grosimea . 2. A face unor scânduri , țigle etc . un falț ( care să permită îmbinarea lor ) . 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură ( în vederea manipulării , păstrării sau în vederea broșării ori a legării ...