Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCONJUR
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 87 pentru ÎNCONJUR.
CIRCUMTERÉSTRU , - Ă , circumtereștri , - stre , adj . Care se află în jurul Pământului , care înconjură
COMÉTĂ , comete , s . f . Corp ceresc alcătuit dintr - un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi , care , uneori , se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia ; stea cu coadă . [ Var . : ( înv . ) comét s .
CONTURNÁRE , conturnări , s . f . Descărcarea electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric . - După fr .
CORNÍȘĂ , cornișe , s . f . 1. Partea superioară , ieșită în afară și ornamentată , a zidului unei construcții , având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor . 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament , o mobilă etc . , având rol decorativ . 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte , a unei faleze etc . [ Var . : corníce s .
CROMOSFÉRĂ s . f . Strat de culoare roz , compus din gaze și din aburi incandescenți , care înconjură soarele și este vizibil în timpul eclipselor
CUCUVEÁ , cucuvele , s . f . Pasăre răpitoare de noapte , cu penele de culoare brună - cenușie și cu ochii galbeni înconjurați de rozete de pene , care trăiește pe lângă casele părăsite , prin scorburi etc . ; cucuveică ( Athene noctua ) . [ Var . : cucuváie s .
DIPTÉR , diptere , s . n . 1. ( La pl . ) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt sau pentru înțepat și supt ; ( și la sg . ) insectă din acest ordin . 2. Edificiu antic înconjurat cu două șiruri de
... pe titularul unui rol ; a juca , a interpreta un rol , alternativ cu titularul lui . 5. Tranz . ( Despre nave ) A înconjura
ENDOPLÁSMĂ s . f . Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare , înconjurată de
ETRIÉR , etriere , s . n . 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor , ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc . 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat . [ Pr . : - tri -
FRÉTĂ , frete , s . f . 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese , pentru a le consolida . 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența . 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice , care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton