Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPLETIT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 54 pentru ÎMPLETIT.

PLEATĂ

PLEÁTĂ , plete , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate ( împletit în cozi ) ; p . ext . păr ( nearanjat , necoafat ) . 2. ( Reg . ) Mănunchi de

 

PLEX

PLEX , plexuri , s . n . Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele , care se află în diferite puncte ale

 

POMNEATĂ

POMNEÁTĂ , pomnete , s . f . 1. ( Pop . ) Șervet , batistă sau fâșie de pânză albă , având legate la un capăt un ban , iar la celălalt o lumânare , care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare . 2. ( Reg . ) Colac împletit care se dă de pomană la înmormântări . [ Var . : ( reg . ) pomeneátă s .

 

RĂCHITĂ

RĂCHÍTĂ , răchite , s . f . Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe , cu ramuri subțiri și elastice , folosite ca material de împletit ( Salix ) . [ Pl . și :

 

ROCOCO

ROCOCÓ adj . invar . 1. ( În arhitectură și în arta decorativă ; în sintagma ) Stil rococo ( și substantivat , n . ) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec . XVIII , provenind din Franța , caracterizat printr - o bogăție excesivă de linii , de curbe , de ghirlande împletite asimetric , încrustate cu cochilii etc . 2. Fig .

 

SÂSÂIAC

SÂSÂIÁC , sâsâiace , s . n . ( Reg . ) Un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea

 

SĂRAD

SĂRÁD , săraduri , s . n . ( Reg . ) Șnur împletit din fire de lână , vopsite de obicei în negru , cu care se împodobesc

 

SAGA

SÁGA s . f . Povestire aparținând vechii literaturi scandinave , în care faptele istorice se împletesc cu elementele

 

TRICOT

TRICÓT , tricoturi , s . n . Țesătură făcută din fibre textile împletite în

 

TUI

TUI , tuiuri , s . n . Steag turcesc alcătuit dintr - o lance cu semiluna ( sau cu o măciulie de metal ) în vârf , cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea , care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale

 

VRANIȚĂ

VRÁNIȚĂ , vranițe , s . f . ( Reg . ) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite . [ Var . : vrámiță s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>