Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE

 Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.

ATINGE

ATÍNGE , atíng , vb . III . 1. Tranz . și refl . A lua contact direct ( dar superficial , ușor sau în treacăt ) cu un lucru sau cu o suprafață . A atins în zbor vârful copacilor . 2. Tranz . A lovi , a izbi ( ușor ) . L - a atins pe umăr . 3. Refl . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit , a - și însuși ceva . Nu s - a atins de bani . 4. Tranz . A pomeni , a aminti , a vorbi despre un lucru în treacăt . 5. Tranz . A ajunge la o anumită distanță ( în spațiu sau în timp ) sau la o anumită limită . [ Perf . s . atinsei , part .

 

ATLAS

ATLÁS^2 s . n . v . atlaz . ATLAS ^1 , atlase , s . n . I. ( Anat . ) Prima vertebră cervicală , care se articulează cu occipitalul și cu axisul . II. Colecție de hărți geografice , sistematizate după anumite

 

ATOTPUTERNICIE

... ATOTPUTERNICÍE s . f . Putere nelimitată , autoritate absolută . - Atotputernic + suf . - ie

 

ATRAGE

ATRÁGE , atrág , vb . III . Tranz . 1. A exercita o atracție ( 1 ) ; a apropia la sine . Magnetul atrage fierul . 2. A exercita sau a simți o atracție ( 2 ) . 3. A avea drept consecință ; a determina . [ Perf . s . atrăsei , part . atras ) ] - A ^3 + trage ( după fr .

 

AUTOCUNOAȘTE

AUTOCUNOÁȘTE , autocunósc , vb . III . Refl . A se cunoaște prin autoobservare . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - +

 

AUTODISTRUGE

AUTODISTRÚGE , autodistrúg , vb . III . Refl . A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - +

 

BĂCĂNIE

... vând diferite produse alimentare . 2. ( La sg . ) Ocupația băcanului ^2 . 3. ( Înv . ; la pl . ) Mirodenii , condimente , ingrediente . [ Var . : ( reg . ) băcălíe s . f . ] - Băcan 2 + suf . - ie

 

BĂDĂRĂNIE

... BĂDĂRĂNÍE , bădărănii , s . f . Atitudine , faptă sau vorbă de bădăran ; mitocănie , grosolănie , mojicie . - Bădăran + suf . - ie

 

BĂDIE

... BĂDÍE , bădii , s . m . ( Pop . ; mai ales la voc . ) Bădiță . - Bade + suf . - ie

 

BĂIEȚI

... BĂIEȚÍ , băiețesc , vb . IV . Refl . ( Rar ; despre fete ) A se comporta băiețește . [ Pr . : bă - ie

 

BĂJENĂRIE

... BĂJENĂRÍE s . f . ( Înv . ) Băjenie . [ Var . : bejănăríe , bejenăríe s . f . ] - Băjenar + suf . - ie

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>