Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREPT

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 762 pentru DREPT.

HREAN

... HREAN s . m . Plantă legumicolă din familia cruciferelor , cu tulpina subterană cilindrică , groasă , albă ( folosită în alimentație drept

 

HUILĂ

... HUÍLĂ , huile , s . f . Cărbune natural negru , compact , dur , sfărâmicios și lucios , întrebuințat drept

 

IENIBAHAR

... IENIBAHÁR s . n . Fructele mici , rotunde și maro - negricioase , ale unei plante exotice ( Myrthus pimenta ) , care se folosesc drept

 

IGUANODON

... IGUANODÓN , iguanodoni , s . m . ( La pl . ) Gen de reptile fosile uriașe , bipede , din ordinul dinozaurienilor , cu corpul terminat printr - o coadă enormă , care le servea drept

 

ILOT

ILÓT , iloți , s . m . 1. ( În vechea Spartă ) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetățenești , cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav , aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ . 2. ( Rar ) Om degradat ,

 

ILUMINISM

... desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec . XVII - XIX în țările Europei , ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți " raționale " , prin răspândirea culturii , a " luminilor " în mase ; luminism ^2 . 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de ...

 

ILUZIE

... de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase . 2. Fig . Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept

 

IMPARȚIAL

... IMPARȚIÁL , - Ă , imparțiali , - e , adj . Capabil să facă o apreciere justă , obiectivă ; nepărtinitor , obiectiv , drept

 

IMPIETA

IMPIETÁ , impietez , vb . I . Intranz . A interveni în treburile altuia , nesocotindu - i drepturile ; a leza . [ Pr . : - pi -

 

IMPLICA

... IMPLICÁ , implíc , vb . I . Tranz . 1. ( La pers . 3 ) A atrage după sine , a include ; a avea ceva drept

 

IMUNITATE

IMUNITÁTE s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>