Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEI

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 1012 pentru CEI.

ERĂ

ÉRĂ , ere , s . f . 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt , real sau legendar , de la care se pornește numărătoarea anilor . 2. Epocă ( 1 ) . 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului

 

ERIZIPEL

... erizipele , s . n . Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ , care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii , localizată cel

 

ESAVERAJ

ESAVERÁJ , esaveraje , s . n . Diferența dintre punctele înscrise și cele primite la jocul de

 

ESENȚIAL

ESENȚIÁL , - Ă , esențiali , - e , adj . Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru ; care ține de esență ( 1 ) , privitor la esență ; de prim ordin , fundamental , principal . [ Pr . : - ți -

 

ESPERANTO

ESPERÁNTO s . n . Limbă artificială , formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene , creată cu scopul de a deveni limbă

 

EST

EST s . n . Unul dintre cele patru puncte cardinale , aflat în partea unde răsare soarele , opus vestului ; loc pe orizont unde răsare soarele ; p . ext . regiune situată în locul unde răsare soarele ; răsărit ^1 ,

 

ESTETIC

ESTÉTIC , - Ă , estetici , - ce , subst . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile și categoriile artei , considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului ; ansamblu de probleme privitoare la esența artei , la raporturile ei cu realitatea , la metoda creației artistice , la criteriile și genurile artei . 2. S . n . art . Ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică ( 1 ) . 3. Adj . Care aparține esteticii ( 1 ) , privitor la estetică ( 1 ) ; care privește frumosul , care corespunde cerințelor esteticii ( 1 ) ;

 

EUCLAZ

EUCLÁZ s . n . Mineral rar , din familia silicaților , cu o compoziție foarte apropiată de cea a berilului . [ Pr . : e -

 

EVANGHELIAR

EVANGHELIÁR , evangheliare , s . n . Carte care cuprinde cele patru evanghelii ; tetravanghel . [ Pr . : - li -

 

EVANGHELIST

EVANGHELÍST , evangheliști , s . m . Fiecare dintre cei patru autori cărora biserica le atribuie paternitatea evangheliei . [ Var . : ( pop . ) vanghelíst s .

 

EXCELENȚĂ

... EXCELÉNȚĂ , excelențe , s . f . 1. Titlu acordat ambasadorilor sau ( în unele țări ) marilor demnitari de stat . 2. ( În loc . ) Prin excelență = în cel

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>