Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 481 pentru R..

RĂZLEȚI

RĂZLEȚÍ , răzlețesc , vb . IV . 1. Refl . A se îndepărta de un grup , a pleca ( de lângă . . . ) . 2. Refl . și tranz . A ( se ) răspândi în direcții diferite ; a ( se ) împrăștia , a ( se ) risipi . - Probabil răz - +

 

RĂZLEȚIRE

RĂZLEȚÍRE , răzlețiri , s . f . Faptul de a se răzleți . - V.

 

RĂZUȘ

RĂZÚȘ , răzușuri , s . n . 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva . 2. Daltă folosită în tâmplărie , dulgherie , rotărie etc . , cu care se sapă în lemn . 3. Unealtă de plivit , formată dintr - un băț cu vârful de oțel . - Răzui + suf . -

 

RĂZUIALĂ

RĂZUIÁLĂ , răzuieli , s . f . Răzuire . [ Pr . : - zu - ia - ] - Răzui + suf . -

 

RĂZUITURĂ

RĂZUITÚRĂ , răzuituri , s . f . Faptul de a răzui ; ( concr . ) ceea ce rămâne în urma răzuirii , rămășițe căzute în urma răzuirii . [ Pr . : - zu - i - ] - Răzui + suf . -

 

RĂZVRĂTI

RĂZVRĂTÍ , răzvrătesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) răscula , a ( se )

 

RĂZVRĂTIRE

RĂZVRĂTÍRE , răzvrătiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) răzvrăti și rezultatul ei ; răscoală , revoltă . - V.

 

RĂZVRĂTIT

RĂZVRĂTÍT , - Ă , răzvrătiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Răsculat , revoltat . - V.

 

RĂZVRĂTITOR

RĂZVRĂTITÓR , - OÁRE , răzvrătitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Rar ) ( Persoană ) care răzvrătește , care ațâță la răscoală ; instigator . - Răzvrăti + suf . -

 

RÂȘNIȚAR

RÂȘNIȚÁR , râșnițari , s . m . Persoană care macină sau fărâmă porumb , sare etc . cu râșnita ( 1 ) . - Râșniță + suf . -

 

RÂȘNICIOARĂ

RÂȘNICIOÁRĂ , râșnicioare , s . f . Diminutiv al lui râșniță . - Râșniță + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>