Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGA
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 563 pentru LEGA.
OCCIPÚT , occiputuri , s . n . Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului , care este legată de vertebrele
OFICIÁL , - Ă , oficiali , - e , adj . 1. Care emană de la o autoritate , de la un guvern , de la un stat ; care este declarat , stabilit prin lege ; care reprezintă o autoritate , un guvern , un stat . Buletinul oficial = periodic în care se publică legile , regulamentele , decretele etc . autorităților de stat . 2. Care se conformează legilor , regulilor , formalităților , tradițiilor ( unui stat ) ; aprobat , convenit între autorități . 3. Fig . De o politețe rece , calculată ; solemn , formal , stereotip . [ Pr . : - ci -
OFICIALIZÁ , oficializez , vb . I . Tranz . A da sau a face să dobândească un caracter oficial ; a consfinți ( prin lege ) . [ Pr . : - ci -
OHÁBNIC , - Ă , ohabnici , - ce , adj . ( Înv . și pop . ; despre proprietate ) 1. Care nu poate fi înstrăinat ; inalienabil , de veci ; scutit de impozite și de prestații . 2. ( Despre proprietari ) Care stăpânește o moșie ohabnică ( 1 ) . ( Despre robi , slugi etc . ) Legat pe viață de ohabă ( 1 ) . [ Var . : ohávnic , - ă
OMOLOGÁ , omologhez , vb . I . Tranz . A confirma , în baza autorității conferite de lege , valoarea sau autenticitatea unui act
OPLEÁN , oplene , s . n . Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă și fixează tălpile saniei ;
OPRITÓR , - OÁRE , opritoare , s . n . , opritori , s . f . I. Subst . Ceea ce împiedică , stăvilește ceva . 1. S . f . Frână formată dintr - un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn , cu un cârlig sau cu o talpă de oțel , care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale ; piedică . 2. S . n . și f . Curca ( sau lanț , ștreang ) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului , la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui . 3. S . f . ( Reg . ) Stăvilar , zăgaz , dig . 4. S . f . Plasă întinsă pe un semicerc , cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă . 5. S . f . Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește , ca să nu le rupă valurile . II. S . n . și f . Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil , a unei instalații , a unui aparat etc . - Opri + suf . -
ÓPTIC , - Ă , optice , - ce s . f . , adj . I. 1. S . f . Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii , a emisiei și absorbției ei , cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc . 2. Fig . Fel , mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele ; concepție , punct de vedere . II. Adj . 1. Care se bazează pe lumină , care ține de fenomenele luminii sau de senzațiile vizuale , privitor la astfel de fenomene și de senzații ; care aparține obiectului de studiu al opticii ( I 1 ) . 2. Care ține de vedere sau de organele de simț ale
ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre
ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic , rânduială ; p . ext . conformitate cu o cerință , cu o normă , cu o disciplină , cu o regulă . 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii , lege proprie naturii . 4. Organizare , orânduire socială , politică , economică ; regim ; spec . stabilitate socială , respectul instituțiilor sociale
ORGANÍSM , organisme , s . n . 1. Totalitatea organelor și a părților indisolubil legate între ele ale unei ființe vii ; corp , ființă . 2. Fig . Ceea ce apare ca un lot închegat ; ceea ce funcționează în mod