Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 459 pentru CONSTA.

RADIOCINEMATOGRAFIE

RADIOCINEMATOGRAFÍE s . f . Metodă de diagnostic radiologic , care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcțiune . [ Pr . : - di -

 

RADIODIFUZIUNE

RADIODIFUZIÚNE , radiodifuziuni , s . f . Radiocomunicație unilaterală care constă în transmiterea sistematică prin unde electromagnetice neghidate a unui program ( sonor și vizual ) destinat recepției

 

RAMOLISMENT

RAMOLISMÉNT , ramolismente , s . n . Ramolire ; boală care constă în pierderea facultăților intelectuale ( din cauza

 

REDUCERE

REDÚCERE , reduceri , s . f . 1. Acțiunea de a reduce și rezultalul ei . 2. ( Med . ) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc ; reducție . 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice , pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide , urmând ca validitalea celorlalte moduri să fie

 

REFUZ

REFÚZ , refuzuri , s . n . 1. Faptul de a refuza ; neacceptare , respingere . 2. Material rămas , după cernere , sortare sau clasare ( în ciur sau pe sită ) . 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic . 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal

 

REITERAȚIE

REITERÁȚIE , reiterații , s . f . 1. ( Livr . ) Reiterare . 2. Metodă în topografie constând în măsurarea repetată , din unghiuri diferite , pentru reducerea erorilor . [ Pr . : re -

 

REPETIȚIE

REPETÍȚIE , repetiții , s . f . 1. Repetare , reluare a acelorași vorbe , idei , acțiuni etc . 2. Procedeu sintactic - stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte , pentru a exprima durata , intensitatea , distribuția , progresia , succesiunea , periodicitatea sau pentru a sublinia o

 

RETĂBĂCIRE

RETĂBĂCÍRE , retăbăciri , s . f . Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu - zisă , mai ales la pieile de talpă , și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre . - Re ^1 - +

 

RETASURĂ

RETASÚRĂ , retasuri , s . f . Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate , constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul

 

REVULSIE

REVÚLSIE , revulsii , s . f . Metodă de tratament care constă în aplicarea pe piele a unor substanțe care provoacă deplasarea spre piele a sângelui stagnat într - un organ sau într - o regiune inflamată a

 

REZIDA

... pers . 3 rezídă , vb . I. Intranz . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " în " ) A se afla , a exista ; a consta

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>