Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANUMIT

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 1188 pentru ANUMIT.

COLEG

... COLÉG , - Ă , colegi , - ge , s . m . și f . Persoană care învață , activează , muncește împreună cu altele într - un anumit

 

COLEGIU

COLÉGIU , colegii , s . n . 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții , care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora . 2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție . Colegiu penal . Colegiu civil . Colegiu disciplinar . 3. Organizație de liber - profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei . 4. Reuniune de persoane egale în funcție . Colegiu de cardinali . Colegiu preoțesc . 5. Categorie electorală ( în unele state ) stabilită după avere sau ocupație . 6. Instituție de învățământ mediu sau superior , cu internat , în unele

 

COLORA

COLORÁ , colorez , vb . I . Tranz . 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele ; a vopsi . 2. Fig . A da o nuanță expresivă stilului , exprimării etc . , a nuanța , a

 

COLORAT

COLORÁT , - Ă , colorați , - te , adj . 1. Care are o anumită culoare ( alta decât cea albă sau neagră ) ; care are mai multe culori . 2. Fig . ( Despre stilul , felul de exprimare al cuiva etc . ) Bogat în nuanțări sau în imagini ; viu , expresiv . - V.

 

COMANDĂ

... puntea superioară a unei nave , de unde se efectuează conducerea navei . 5. Cerere prin care o persoană , o întreprindere etc . solicită livrarea unui anumit

 

COMITENT

COMITÉNT , - Ă , comitenți , - te , s . m . și f . Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele

 

COMITET

COMITÉT , comitete , s . n . Organ de conducere colectivă a anumitor

 

COMPENSA

COMPENSÁ , compensez , vb . I . 1. Tranz . A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva ( egal în valoare ) ; a completa , a înlocui ceva insuficient cu altceva ; a echilibra . 2. Tranz . ( Fiz . ) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni . 3. Tranz . și refl . ( Med . ) A face să - și revină sau a - și reveni la o stare de funcționare normală , de

 

COMPETENȚĂ

COMPETÉNȚĂ , competențe , s . f . Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru , pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție ; capacitate a unei autorități , a unui funcționar etc . de a exercita anumite

 

COMPLĂCEA

COMPLĂCEÁ , complác , vb . II . Refl . A găsi o mulțumire completă în ceva ; ( peior . ) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească . [ Var . : compláce vb . III ] - Con ^1 - + plăcea ( după fr .

 

COMPLETAȘ

COMPLETÁȘ , completași , s . m . ( Înv . ) Soldat care , după terminarea serviciului militar , era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp , înainte de a fi trecut în rezervă . - Completa + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>