Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V��N��T

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 1667 pentru V��N��T.

SCRÂȘNIT

... SCRÂȘNÍT^1 , scrâșnituri , s . n . Scrâșnire . - V. scrâșni . SCRÂȘNÍT^2 , - Ă , scrâșniți , - te , adj . Care își găsește expresia într - o scrâșnire , asemănător unei scrâșniri . - V

 

VOPSIT

... VOPSÍT^1 s . n . Vopsire . - V. vopsi . VOPSÍT^2 , - Ă , vopsiți , - te , adj . Dat cu vopsea , colorat prin vopsire ; boit . - V

 

REVĂRSAT

... din albie . 2. Răspândit , împrăștiat , risipit . 3. Întins , lățit . 4. ( Fam . ; despre corpul omului sau despre părți ale lui ) Care atârnă de prea multă grăsime . - V. revărsa . REVĂRSAT ^1 s . n . ( În sintagma ) Revărsatul zorilor ( sau zilei ) sau revărsat de zori ( sau de ziuă ) = timpul când se luminează de ziuă , zori de zi . - V

 

SPERIAT

... SPERIÁT^2 , - Ă , speriați , - te , adj . Cuprins de frică ; înspăimântat , înfricoșat . V. speria . SPERIÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) speria ; sperietură ( 1 ) . 2. ( În superstiții ) Sperietură ( 2 ) . [ Pr . : - ri - at . - Pl . : ( m . , în loc . vb . ) sperieți ] - V

 

CRESTAT

... CRESTÁT^3 , - Ă , crestați , - te , adj . Cu crestături ; însemnat cu tăieturi . Frunze cu marginea crestată . V. cresta . CRESTÁT^2 , crestați , s . m . ( Zool . ; glumeț ) Cocoș . CRESTÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) cresta . - V

 

LĂICER

... LĂICÉR , lăicere , s . n . ( Reg . ) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții . [ Pr . : lă - i - . - Var . : lăvicér ...

 

SUBÎNȚELES

... SUBÎNȚELÉS^2 , - EÁSĂ , subînțeleși , - se , adj . Care reiese sau se înțelege de la sine , fără să fie exprimat . - V. subînțelege . SUBÎNȚELÉS^1 , subînțelesuri , s . n . Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr - o afirmație , dintr - un context etc . ; aluzie . V

 

ȘUIERAT

... ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care șuieră . [ Pr . : șu - ie - ] - V

 

ÎMBLET

... ÎMBLET s . n . v

 

ÎNCUNJUR

... ÎNCÚNJUR s . n . v

 

ÎNTRERUPTOR

... ÎNTRERUPTÓR , - OÁRE - OÁRE adj . , s . n . v

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>