Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMĂ
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 630 pentru URMĂ.
LOGICIÁN , - Ă , logicieni , - e , s . m . și f . Persoană care cunoaște temeinic logica ; specialist în logică ; p . ext . persoană care judecă cu metodă , cu rigoare , urmând regulile logicii . [ Pr . : - ci -
LUMÍNĂ , lumini , s . f . I. 1. Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente ( cu sau fără flacără ) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc ; efectul acestei radiații . 2. Izvor , sursă de lumină ( I 1 ) . 3. ( Și în sintagma lumina ochiului ) Pupilă ; p . ext . ochi , privire . II. Fig . Ceea ce aduce claritate în mintea omenească ; învățătură , cultură , educație . III. 1. Distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol . 2. ( Înv . ; urmat de determinări ) Suprafață . 3. Stăvilarul morii . [ Pl . și : ( înv . ) lumine ] - Probabil din lume ( înv . ) "
LUMINĂȚÍE , luminății , s . f . ( Înv . ; urmat de un adj . pos . ) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt , mai ales pentru un domnitor ; înălțime , maiestate , mărie , domnie , excelență . - Luminat ^2 + suf . -
LUMINÓS , - OÁSĂ , luminoși , - oase , adj . , s . f . I. Adj . 1. Care răspândește lumină ; strălucitor . 2. În care pătrunde multă lumină ; plin de lumină ; luminat ^2 . 3. Fig . Fericit , senin . 4. Fig . Care călăuzește , îndrumează ; demn de urmat . 5. Fig . Clar , limpede ; pătrunzător . II. S . f . Plantă erbacee din familia ranunculaceelor , cu tulpina dreaptă și cu flori albe , care crește la maginea pădurilor din regiunile de munte și de deal ( Clematis
LUNI s . f . Prima zi a săptămânii , care urmează după
MÂNCĂTÚRĂ , mâncături , s . f . 1. Eroziune a solului ( mai ales sub acțiunea apei ) . 2. ( Reg . ) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului . - Mânca + suf . -
MĂNÚNCHI , mănunchiuri , s . n . 1. Cantitate de fire de grâu , de iarbă etc . care poate fi cuprinsă cu mâna ; mână , mănușă ( 2 ) . 2. ( De obicei urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Buchet de flori . 3. Mâner ( la unele arme ) , coadă , plăsea . [ Pl . și : ( rar , m . ) mănunchi . - Var . : mănúchi s .
... MĂNUNCHIÁȘ , mănunchiașe , ( 1 ) s . n . , mănunchiași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Diminutiv al lui mănunchi ( 1 ) . 2. S . m . ( Reg . ) Persoană care umblă în urma
MĂRÍE , mării , s . f . ( Înv . ) 1. ( Urmat de un adj . pos . sau de un pron . pers . ) Termen de reverență la adresa unui monarh , a unui domnitor , a unui boier etc . ; înălțime , domnie , maiestate . 2. Situație înaltă , rang , demnitate , putere . 3. Îngâmfare , trufie , mândrie , fală . - Mare + suf . -
MAȘÍNĂ , mașini , s . f . 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate , care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util ; p . restr . dispozitiv , instrument , aparat ; mecanism , mașinărie . 2. Locomotivă . 3. Autovehicul , automobil . 4. Sobă de bucătărie , care servește la pregătirea mâncării . 5. Fig . ( De obicei urmat de determinări ) Ansamblu de mijloace folosite într - un anumit scop ( reprobabil ) . 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate ,
MAGAZÍN , magazine , s . n . 1. Local în care se expun și se vând diferite mărfuri ; prăvălie ( mare ) . 2. Publicație periodică ( ilustrată ) cu material din domenii variate sau , p . ext . ( urmat de determinări ) , dintr - un anumit