Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂIEȘTI!

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 423 pentru TRĂIEȘTI!.

SERPENTARIU

SERPENTÁRIU , serpentarii , s . n . Loc special amenajat ( într - o grădină zoologică ) în care trăiesc șerpi în condiții asemănătoare cu cele din

 

SFOIAG

SFOIÁG , ( 1 ) s . n . , ( 2 ) sfoiegi , s . m . 1. S . n . ( Reg . ) Mucegai . 2. S . m . Larvă a unei specii de gândac ( Tenebrio molitor ) , de culoare gălbuie sau cafenie , care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu , degradând - o și făcând - o

 

SIBARIT

SIBARÍT , - Ă , sibariți , - te , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) ( Persoană ) care trăiește în lux , lene și

 

SICOFANT

SICOFÁNT^1 , sicofanți , s . m . ( Livr . ) Denunțător , delator ; clevetitor . SICOFÁNT^2 , sicofanți , s . m . Insectă de culoare verde - aurie , cu miros de mosc , care trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală ( Calosoma

 

SIHĂSTRI

... SIHĂSTRÍ , sihăstrésc , vb . IV . 1. Intranz . A duce viață de sihastru ; fig . a trăi izolat , retras , ca un sihastru . 2. Refl . și intranz . A se face , a deveni sihastru ; fig . a se izola ...

 

SIMBIONT

SIMBIÓNT , simbionți , s . m . Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză ; simbiot . [ Pr . : - bi -

 

SIMBIOT

SIMBIÓT , simbioți , s . m . ( Biol . ) Plantă sau animal care trăiește în simbioză . [ Pr . : - bi -

 

SIMBIOTIC

SIMBIÓTIC , - Ă , simbiotici , - ce , adj . Care se referă la simbioză sau la simbioți , privitor la simbioză sau la simbioți ; care trăiește în simbioză , caracterizat prin simbioză . [ Pr . : - bi -

 

SINGURĂTATE

SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ) ; pustietate ; p . ext . izolare . - Singur + suf . -

 

SINGURATIC

SINGURÁTIC , - Ă , singuratici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ) Care trăiește departe de alte persoane , izolat de societate ; retras , singur ( 1 ) ; ( despre manifestările oamenilor ) propriu , caracteristic pentru un om singuratic ( 1 ) , de om singuratic . 2. ( Despre lucruri , așezări omenești etc . ) Care este izolat , care este departe de alte așezări omenești etc . ; solitar ; p . ext . liniștit . O căsuță singuratică . 3. ( Gram . ; înv . ; și substantivat , n . ) Singular ( 1 ) . [ Var . : singurátec , - ă adj . ] - Singur + suf . -

 

SOCIABIL

SOCIÁBIL , - Ă , sociabili , - e , adj . Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi , în

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>