Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

CÂRÂIALĂ

CÂRÂIÁLĂ , cârâieli , s . f . Faptul de a ( se ) cârâi . 1. Sunet caracteristic , neplăcut , scurt și gutural , produs de unele păsări ; cârâit ^1 . 2. Fig . ( Fam . ) Cârtire ; ceartă . [ Pr . : - râ - ia - ] - Cârâi + suf . -

 

CÂRÂIT

CÂRÂÍT^2 - Ă , cârâiți , - te , adj . ( Despre sunete , glas etc . ; peior . ) Ascuțit , strident ( care trădează ostilitate ) . - V. cârâi . CÂRÂÍT^1 s . n . Faptul de a cârâi ; cârâială ( 1 ) . - V.

 

CÂRCIUMĂRIT

CÂRCIUMĂRÍT s . n . 1. ( Pop . ) Faptul de a cârciumări ; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei . 2. Impozit care era perceput în trecut pe

 

CÂRNIT

CÂRNÍT , cârnituri , s . n . Faptul de a cârni . - V.

 

CÂRPEALĂ

CÂRPEÁLĂ , cârpeli , s . f . Faptul de a cârpi ( ceva sau pe cineva ) ; ( în special ) reparație sumară sau prost executată ; cârpitură . - Cârpi + suf . -

 

CÂRTEALĂ

CÂRTEÁLĂ , cârteli , s . f . ( Pop . ) Faptul de a cârti ; protest , murmur ( de nemulțumire ) ; critică . - Cârti + suf . -

 

CĂCIULIRE

CĂCIULÍRE , căciuliri , s . f . Faptul de a se căciuli ; căciuleală , ploconire . - V.

 

CĂDERE

CĂDÉRE , căderi , s . f . Faptul de a cădea . 1. Deplasare , mișcare de sus în jos a unui lucru , coborâre spre pământ sub efectul gravitației . 2. Desprindere a unei părți componente dintr - un organism . 3. Răsturnare a unui corp ; surpare . 4. Fig . Ocupare , cucerire . Căderea Cartaginei . 5. Fig . Insucces , nereușită . 6. Competență , drept . Nu e în căderea lui să mă judece . 7. Nereușită , eșec . - V.

 

CĂLCARE

CĂLCÁRE , călcări , s . f . Faptul de a călca . 1. Nerespectare , violare a unei legi , a unui ordin etc . 2. Abatere , deviere de la un principiu . 3. Atac , năvălire ( în scopul jefuirii ) . - V.

 

CĂLDURĂ

CĂLDURĂ , călduri , s . f . 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp ; faptul că un corp posedă o anumită temperatură ; senzație produsă de corpurile calde ; temperatură ridicată . 2. ( Fiz . ) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico - chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic ; p . ext . parte a fizicii care studiază fenomenele termice . 3. ( La pl . ) Timp călduros , atmosferă fierbinte ; vreme toridă . 4. ( La pl . ) Temperatură ridicată a corpului ; febră . 5. Fig . Ardoare , înfocare , patimă . 6. ( La pl . ) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se

 

CĂMĂTĂRIE

CĂMĂTĂRÍE , cămătării , s . f . Faptul de a da bani cu camătă ; ocupația cămătarului . - Cămătar + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>