Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru A(CEL)

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 1012 pentru A(CEL).

DUMNEZEU

DUMNEZÉU , dumnezei , ( rar ) s . m . 1. Ființă supranaturală , considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor . 2. Divinitate ,

 

EBULIOMETRU

... EBULIOMÉTRU , ebuliometre , s . n . Aparat care servește la determinarea concentrației alcoolice a unui lichid , prin stabilirea punctului lui de fierbere în comparație cu cel

 

ECHINOCȚIU

ECHINÓCȚIU , echinocții , s . n . Fiecare dintre cele două momente ale anului ( în jurul lui 21 martie și 23 septembrie ) , când ziua este egală cu noaptea . [ Var . : echinóx , echinoxuri s .

 

ECHIPA

ECHIPÁ , echipez , vb . I . Tranz . 1. A înzestra o navă , un avion , o armată , un soldat etc . cu cele necesare în vederea unei acțiuni , unei călătorii etc . 2. A dota cu echipament o întreprindere , o instalație

 

ECHIVALENȚĂ

ECHIVALÉNȚĂ , echivalențe , s . f . 1. Egalitate de valoare , de semnificație , de sens ; calitatea a ceea ce este echivalent . 2. ( Med . ) Denumire dată unei crize de natură epileptică , care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă . 3. ( Mat . ) Relație simetrică , reflexivă și tranzitivă între elementele unei

 

EFETONINĂ

EFETONÍNĂ s . f . Efedrină sintetică , cu aceleași utilizări ca și cea

 

EFOR

ÉFOR , efori , s . m . 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii ; epitrop . 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a

 

ELECTROMAGNETISM

ELECTROMAGNETÍSM s . n . Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare , acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric , undele electrice și cele magnetice , fenomenul inducției electromagnetice

 

ELECTRON

ELECTRÓN , electroni , s . m . Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor

 

ELECTROOSMOZĂ

ELECTROOSMÓZĂ s . f . Trecere a unui lichid printr - o membrană poroasă sub acțiunea unei diferențe de potențial electric dintre cele două fețe ale membranei . [ Pr . : - tro -

 

ELECTROPATOLOGIE

ELECTROPATOLOGÍE s . f . ( Med . ) Studiu al leziunilor și bolilor provocate de electricitatea industrială și de cea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>