Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

NORD

NORD s . n . sg . 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare ; miazănoapte . ( Adjectival ) Polul Nord . 2. Parte a globului pământesc , a unui continent , a unei țări etc . așezată spre nord ( 1 ) ; ținut

 

NORD-EST

NORD - ÉST - ÉST s . n . Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est ; parte a globului pământesc , a unui continent , a unei țări etc . așezată între nord și

 

NORD-VEST

NORD - VÉST - VÉST s . n . Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest ; parte a globului pământesc , a unui continent , a unei țări etc . așezată între nord și

 

NUNȚIATURĂ

... NUNȚIATÚRĂ , nunțiaturi , s . f . 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într - o țară

 

NUNȚIU

... NÚNȚIU , nunții , s . m . Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într - o țară

 

OȘEANCĂ

OȘEÁNCĂ , oșence , s . f . Femeie născută și crescută în Țara

 

OȘENESC

OȘENÉSC , - EÁSCĂ , oșenești , adj . Din Țara Oașului . - Oșean + suf . -

 

OBOROC

OBORÓC , oboroace , s . n . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Danie . 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale , folosită în trecut . 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii . [ Var . : obróc s .

 

OFICIALITATE

... OFICIALITÁTE , oficialități , ( 1 ) s . f . 1. Persoană oficială ; ( la pl . ) autoritățile dintr - o țară , dintr - un oraș ; reprezentanții oficiali ai autorității . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal , potrivit căruia procurorul și organele ...

 

OHABĂ

OHÁBĂ , ohabe , s . f . ( Înv . ) 1. Moșie ( ereditară ) inalienabilă , scutită de impozite și de prestații . 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu , în Țara

 

OIERIT

OIERÍT^1 s . n . Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu , în Țara Românească asupra oilor ; impozit plătit pentru pășunatul oilor . [ Pr . : o - ie - ] - Oaie + suf . - ărit . OIERÍT^2 s . n . Creșterea oilor ; p . ext . păstorit ; oierie ^2 . [ Pr . : o - ie - ] - Oier + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>