Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNET

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 557 pentru SUNET.

MIEUNA

MIEUNÁ , pers . 3 miáună , vb . I. Intranz . ( Despre pisici ) A scoate sunetul caracteristic speciei , a face miau , a miorlăi . [ Pr : - mie - u - . - Var . : mioní vb .

 

MIEUNAT

MIEUNÁT , mieunaturi , s . n . Faptul de a mieuna ; sunetul caracteristic al pisicii ; miaun , miaut . [ Pr : - mie - u - ] - V.

 

MIXTURĂ

... Amestec de elemente eterogene ; amestecătură . 2. Substanță , material , amestec etc . preparate prin amestecarea mai multor substanțe , materiale etc . , de obicei lichide sau granulare . 3. ( Muz . ) Sunet

 

MLĂDIOS

MLĂDIÓS , - OÁSĂ , mlădioși , - oase , adj . 1. Care se îndoaie cu ușurință ( fără să se frângă ) ; flexibil , elastic ; mlădiat . 2. ( Despre ființe , despre corpul lor sau despre parți ale corpului lor ) Suplu , zvelt , clastic ; cu mișcări grațioase ; mlădiu . 3. Fig . ( Despre oameni , despre caracterul lor etc . ) Care cedează , care se adaptează ușor : maleabil , conciliant . 4. Fig . ( Despre sunete , voce etc . ) Cu inflexiuni plăcute ; melodios , armonios . [ Pr . : - di - os ] - Mlădia + suf . -

 

MODULAT

MODULAT ^2 , - Ă , modulați , - te , adj . ( Despre mobilă ) Care este format din module . MODULÁT^1 , - Ă , modulați , - te , adj . 1. ( Despre sunete muzicale ) Care a suferit o modulație ( 1 ) . 2. ( Fiz . ) Cu modulații (

 

MOLICIUNE

MOLICIÚNE , moliciuni , s . f . 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios ; flexibilitate ; p . ext . obiect care are această însușire . 2. Lipsă de vigoare , de putere ; stare de moleșeală , de sfârșeală ; lipsă de perseverență , de hotărâre ; p . ext . viață ușuratică . 3. Intensitate scăzută ( a sunetelor ) ; delicatețe , grație , dulceață . 4. Stare de calm ; destindere . - Moale + suf . -

 

MONOFAZIE

... MONOFAZÍE , monofazii , s . f . ( Med . ) Tulburare de vorbire care se manifestă prin repetarea aceluiași sunet

 

MONOFONEMATIC

MONOFONEMÁTIC , - Ă , monofonematici , - ce , adj . ( Lingv . ; despre grupuri de sunete ) Care are valoarea unui singur

 

MONOFONIE

MONOFONÍE s . f . ( Fiz . ) Procedeu tehnic de transmitere și captare a sunetului prin intermediul unui singur

 

MONOTON

MONOTÓN , - Ă , monotoni , - e , adj . ( Despre sunete , melodii ; adesea adverbial ) Care are sau care păstrează mereu același

 

MORENDO

MORENDO adv . ( Muz , . ; indică modul de execuție ) Micșorând treptat intensitatea sunetului până la dispariția lui totală . [ Pr . : - rén - ] - Cuv .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>