Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.
DISTRIBUTÍV , - Ă , distributivi , - e , adj . 1. ( În sintagmele ) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric . Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp ; atenție dispersată . 2. Caracterizat prin
DIVANÍST , divaniști , adj . Boier divanist ( În sintagma ) = boier divanit , v . divanit . - Divan + suf . -
DIVANÍT , divaniți , adj . Boier divanit ( În sintagma ) = ( și substantivat ) boier care era membru al divanului ( II 1 ) ; boier divanist ; p . ext . persoană cu trecere pe lângă domnitor , făcând parte din
DIVIZIONÁR , - Ă , divizionari , - e , adj . 1. ( În sintagma ) Monedă divizionară = monedă măruntă de metal , reprezentând o fracțiune a unității bănești legale ; p . gener . monedă de valoare mică ; bani mărunți , mărunțiș . 2. Care ține de o divizie ( 1 ) , privitor la o divizie . 3. Care are loc în cadrul unei divizii ( 2 ) , care aparține unei divizii . [ Pr . : - zi -
DOCÉNT , docenți , s . m . 1. ( În alte țări ) Grad didactic onorific în învățământul superior , corespunzând de obicei aceluia de conferențiar ; persoană care are acest grad . 2. ( În țara noastră ; de obicei în sintagma doctor docent ) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s - au distins printr - o activitate valoroasă ; persoană care are acest
DOMNÉSC , - EÁSCĂ , domnești , adj . 1. Care aparține domnului ( 3 ) , privitor la domn ; care emană de la domn ; care aparține curții domnului . 2. ( În sintagmele ) Mere domnești = varietate de mere mari , de culoare gălbuie - portocalie dungată cu roșu . Măr domnesc = soi de măr care produce asemenea mere . - Domn + suf . -
DOMNITÓR , - OÁRE , domnitori , - oare , s . m . , adj . I. S . m . Domn ( 3 ) ; spec . titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881 ; persoanaă care avea acest titlu . II. Adj . 1. ( În sintagma ) Familie ( sau casă ) domnitoare = dinastie . 2. Fig . ( Rar ) Care domnește , stăpânește , domină . - Domni + suf . -
DOS , dosuri , s . n . 1. Partea de dindărăt a unui obiect , a unei construcții , a unei curți , a unei ființe etc . 2. ( În sintagmele ) Dosul mâinii ( sau palmei , labei ) = partea din afară a mâinii ( sau a palmei , a labei ) . Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii . 3. Partea mai puțin arătoasă ( neîmpodobită și neexpusă vederii ) a unui obiect . 4. ( Pop . ) Loc unde nu bate soarele ; loc ferit , ascuns ,
DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...
DRÓJDIE , drojdii , s . f . 1. Substanță depusă dintr - un lichid pe fundul unui vas . 2. ( În sintagma ) Rachiu de drojdie ( și eliptic ) = rachiu făcut din drojdie ( 1 ) de vin . 3. Fig . Rămășiță , reminiscență , urmă . 4. Fig . ( La sg . , cu sens colectiv ; peior . ) Elemente declasate , corupte ale unei societăți ; pleavă , gunoi . 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .